Dar, în afară de declarații, nu mai oferă nicio informație în plus? De exemplu, ce s-a furat, când s-a furat și de la cine au furat?

Doar atacul raider este atunci, când stăpânul real este lipsit de bunurile personale împotriva voinței sale. Mai mult ca atât, atacul raider presupune impunerea de a vinde unele bunuri la un preț dezavantajos sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești controversate, adică prin acțiuni penale

Vânzarea unor active prezentată ca un "atac"

Mai simplu. În primul rând ar trebuie să știm cine sunt:  a. Păgubitul – acea persoană care a fost lipsită de proprietatea sa; b. Beneficiarul – acea persoană căreia i-a revenit proprietatea. Între ei oricând, teoretic, poate apărea un conflict. În cazul în care aceștia nu au pretenții unul față de celălalt, atunci acest lucru nu mai poate fi numit sub nicio formă atac raider, ci pur și simplu o tranzacție obișnuită de cumpărare – vânzare a unor active.

În acest context apar multe întrebări referitoare la subiectul „MoldovaAgroindbank”. Iar acestea devin din ce în ce mai multe, atunci când, s-a aflat ce anume s-a fost discutat la ședința Comitetului Special privind stabilirea financiară, statutul căruia este destul de controversat, dar, care le permite să-și aducă punctul lor de vedere autorităților, mai ales în cazul, când la ședință nu sunt invitați oponenții.

Citind comunicatul de presă AICI, rămâne un mister răspunsul la cea mai importantă întrebare : Cu ce scop a fost realizată întrunirea (Comitetului)?

Reacția BNM

Astfel, Banca Națională, în cazul în care (așa este și scris în original) va identifica inconsecvențe, va întreprinde măsurile necesare. Cu un singur cuvânt „în cazul în care” se repetă, și în ceea ce privește acțiunile Comisiei Speciale pentru piețele financiare.

Deci, este clar încă de la început că nu există nici o încălcare a legii în afacerea cu acțiunile băncii. Atunci, de ce a trebuit să fie convocat acest comitet în grabă?

Mai mult ca atât, nici Procuratura Generală nu are nici un motiv de îngrijorare. În orice caz, până acum nu există nici o plângere din partea celor care au avut de suferit. Dacă atacul raider înseamnă preluarea bunurilor prin forță, atunci logic, păgubitul ar fi trebuit să depună o plângere la procuratură. Mai ales că în această situație discutăm de sume foarte mari și nu de cinci lei.

Astfel, nimeni nu a învinuit nici judecătorii care ar fi întreprins oarecare nelegiuiri în toată această afacere. Deci, cei care au avut de suferit, se comportă destul de straniu în această situație. Mai ales că vorbim de milioane, nu-i așa?

Dar poate totul este mai simplu.

Poate că acționarii au vândut acțiunile băncii, ar fi primit suma care au cerut-o, însă cuiva nu i-a plăcut această idee? Iar acum se întreprinde totul pentru a contesta acordurile, și astfel, induce societate că ar fi avut loc un atac raider.

Adică foarte atent și „ artistic”, au transformat conflictul de interese corporative în sfera emoțiilor.

De ce ? Pentru a menține controlul managerial asupra celei mai mari Bănci din R. Moldova.

Se știe că „MAIB” din punct de vedere al cârmuirii manageriale, nu este nici pe departe un ideal, nici măcar în comparație cu restul băncilor din R. Moldova.

Să ne amintim scandalul de acum zece ani, atunci, când alți doi mari proprietari a pachetului de acțiuni (20 la sută din acțiuni pentru ambii) a Băncii Europene de reconstrucții și dezvoltare și Western NIS Enterprise Fund (SUA), au rămas buimăciți, când au aflat că președintelui băncii, Nataliei Vrabie îi vor reveni zece milioane de dolari, în cazul în care, aceasta va fi concediată, ceea ce din start o face de neînlocuit, în orice situație creată.

Ce altceva se ascunde aici cunoaște doar managementul acestei bănci, care este de fapt unul non-transparent. Cert este că ei au inițiat o campanie media activă împotriva noilor proprietari.

Nimeni nu știe ce se întâmplă exact, dar cert este că în majoritatea instituțiilor mass-media au apărut următoarele materiale: Vedomosti 1 (Rusă) și Vedomosti 2, care au la bază un conținut dubios, despre afacerile întreprinse în cadrul instituției.  Interesant este faptul că „MAIB” nu le-a dat atenție, cu toate că, ar fi putut nemijlocit să-și apere reputația în judecată.

Și încă un moment demn de atenție. Ce procent care îi revine managementului conducerii din capitalul autorizat? Astfel când accesăm pagina oficială a instituției financiare, găsim un document destul de interesant, ce conține: „Informații despre membrii Consiliului, Comitetul de gestionare, contabilul șef și alții (Membrii Consiliului _maib)

În ultimul alineat, despre ponderea capitalului, vizavi de familia președintelui Băncii, este loc liber. Adică personal, Natalia Vrabie, nu dispune de acțiuni din pachetul de acțiuni. Cu alte cuvinte, aceasta este un simplu angajat, căruia acționarii îi plătesc salariu.

Un cetățean german a cumpărat acțiuni la MAIB

Acum imaginați-vă cât de uimit a rămas acționarul a 3,71 la sută din pachetul de acțiuni, cetățean al Uniunii Europene (Germania), Beni Rozenberg, atunci când nici lui, nici avocaților acestuia, nu le este permis să pășească pragul băncii. Acesta ar fi trebuit să aibă acces, măcar pentru a putea face cunoștință cu persoanele cărora le plătește salariul. Despre problema cu care se confruntă, în prezent, investitorul a povestit unuia dintre posturile private de televiziune din RM.

Astfel, ceea ce moldovenilor li se pare ceva obișnuit, pentru cetățenii străini este ceva ieșit din comun.

Acest caz poate fi comparat cu situația când mergi într-un local și procuri o cafea, însă, până la urmă nu-ți este permis să o consumi. Care este concluzia? Ceva nu este în regulă cu această cafea. Ori au economisit asupra sortului de cafea, ori nu au turnat cafea îndeajuns.

Acum imaginați-vă cum va-ți fi putut porni din loc, având o asigurare de zece milioane de dolari garantați?

Mai aducem un exemplu din 2007, atunci la mai multe buletine de știri a fost rulată informația precum că conducerea de la „Moldova Agroindbank” este suspectată de administrare ostilă și delapidare de fonduri destul de impunătoare (LINK PROCURATURA.MD).

De asemenea, cu șase ani în urmă, procurorii au învinuit-o pe Natalia Vrabie și pe adjunctul acesteia, de transferarea a 13, 9 milioane lei din bancă, pe numele unor firme personale ale soțului Nataliei Vrabie.

Și acesta este doar un singur exemplu, care a avut să fie. Dar încă câte lucruri vor mai afla noii acționari? Îmi este frică să-mi imaginez.
 
Traducere după vox.publika.md
Autor Oleg Kosih