Nici nu mai contează cine a început, cert este că aderenţii curentelor politice antagonice îşi vandalizează reciproc simbolurile. Statuia amiralului Miklos Horthy care a condus Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost acoperită cu vopsea roşie. Monumentul Holocaustului din Budapesta a fost acoperit cu inscripţii jignitoare la adresa evreilor. Au fost atârnate picioare de porc de statuia lui Raoul Wallanberg – diplomatul suedez care a salvat zeci de mii de evrei din Budapesta, pentru ca mai apoi să fie răpit de sovietici şi ucis în închisoarea de la Lubianka. Nu este primul război al statuilor de la Budapesta, însă e cel mai îngrijorător. Imediat după căderea regimului comunist, statuile sovietice sau care proslăveau personalităţi comuniste au fost scoase din Budapesta şi puse într-un parc din afara capitalei ungare.
În Bucureşti eliminarea statuilor sovietice s-a petrecut treptat, în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Statuia lui Stalin de la intrarea în parcul Herăstrău a dispărut peste noapte. La fel s-a întâmplat şi cu monumentul soldatului sovietic din Piaţa Victoriei, tot în perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Statuia lui Lenin din faţa Casei Scânteii a rămas pe soclu până în 1990, când a căzut odată cu regimul comunist. Războiul statuilor din Bucureşti nu s-a încheiat aici, a existat o dezbatere publică aprinsă în jurul bustului mareşalului Ion Antonescu, care până la urmă a fost dat jos în baza legii care interzice cultul criminalilor de război.
Aş mai aminti şi de bătălia din jurul monumentului soldatului sovietic de la Tallinn (2007). Atunci s-a ajuns la proteste în stradă ale estonienilor care sprijineau mutarea statuii în afara oraşului. La Moscova, vreme de o săptămână, a fost asediată Ambasada Estoniei – şi la o conferinţă de presă ambasadoarea Tallinnului în Rusia chiar a fost lovită de un protestatar nervos. Însă estonienii au scos din capitala lor monumentul soldatului sovietic.
La Reni, reg. Odesa din Ucraina, a fost dărâmat în 2010 monumentul lui Lenin. Politicienii ucraineni s-au grăbit să-i învinuiască pe „naţionaliştii români”, pentru simplul motiv că în regiune trăiesc 124.000 de români. Monumentul lui Lenin din Reni se găsea chiar în faţa sediului poliţiei, care poliţie nu a reuşit să îi identifice pe făptaşi. Cel mai probabil, dărâmarea lui Lenin din Reni a fost rezultatul unui pariu făcut la beţie, însă trebuie remarcat faptul că şi în aceste condiţii evenimentul a căpătat imediat o încărcătură politică.
La Chişinău nu mai are sens să povestesc cele petrecute în jurul statuii lui Lenin. Deocamdată, monumentele sovietice rămân pe soclurile lor şi sfidează cursul istoriei. Este normal să fie interzis cultul criminalilor de război care s-au găsit de partea Germaniei naziste. Dar la fel de normal ar fi să fie interzis şi cultul criminalilor sovietici. Războiul cu statuile sovietice nu este unul purtat dintr-o ambiţie fără sens sau o lipsă de cultură politică ori artistică. Monumentele sovietice nu reprezintă o formă de artă care să merite păstrată pentru eternitate, iar amintirea regimului sovietic trebuie încadrată la categoria totalitarism criminal.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
