Chișinăul a declarat război împotriva democrației europene, Europei întregi, ca un simbol al unor valori și aspirații umane. Anume astfel trebuie definită actuala situație încordată din Republica Moldova – război împotriva democrației europene. Valurile de arestări operate de poliție pe 27 martie i-a determinat pe unii politicieni și ziariști să deducă greșit că Voronin și clica lui continuă războiul împotriva României. Da, războiul împotriva României continuă, el nu a încetat niciodată. Dacă privim nepărtinitor lucrurile, acțiunile administrației de la Chișinău sunt, înainte de toate, un război împotriva Europei, iar atacurile contra României sunt dintre fronturile de luptă contra democrației europene.
Evenimentele din ultimul timp confirmă fără drept de tăgadă esența totalitaristă a regimului instalat la Chișinău. Capii regimului, cu mici intermitențe, au reușit să păcălească Europa și să se deghizeze în partizani ai valorilor europene. La rândul ei, și Europa a crezut în basme. Acum, când coaliția Voronin-Roșca simte că pământul îi fuge de sub picioare, războiul împotriva democrației se poartă deschis. Pe Voronin și Roșca nu-i mai interesează nici aparențele. Astfel, după declarația ambasadelor și organismelor internaționale acreditate la Chișinău vizavi de situația presei din Republica Moldova, în care regimul Voronin era taxat într-un limbaj diplomatic destul de dur, urmează răspunsul – „inițiativa legislativă Roșca-Stepaniuc” de a se sista transmisiunea în direct a ședințelor în plen ale Parlamentului. Această inițiativă a avut menirea să le amintească cine de fapt e stăpân în Republica Moldova…
După cuvântarea susținută vinerea trecută de ambasadorul SUA, în care Domnia Sa, de asemenea, își exprima îngrijorarea față de limitarea libertății presei în Republica Moldova, urmează, din nou, răspunsul prompt și univoc al Chișinăului – valul de rețineri și arestări din 27 martie. Și de data aceasta „mesajul” conducerii de la Chișinău a fost același: să le amintească americanilor cine e, de fapt, stăpân în Republica Moldova. Și ca „mesajul” să fie cât mai convingător, la Bălți, poliția arestează tirajul publicației incomode „Spros i Predlojenie”. Aceste acțiuni developează adevărata esență a regimului de la Chișinău. Acum, când simt că pământul le fuge de sub picioare, coaliția Voronin-Roșca nu-și mai pune problema de imagine. Atacă deschis, fără s-o mai preocupe salvarea aparențelor.
În sfârșit, poate acum va înțelege și Europa, și Occidentul în general. Ce trebuie însă să se mai întâmple ca Europa să înțeleagă că între Voronin și Lukașenko nu există nicio diferență de esență, ci doar una de retorică? Ce trebuie să se mai întâmple ca Europa să înțeleagă că nu există nicio deferență între Voronin de la Chișinău și Smirnov de la Tiraspol? În definitiv, ce trebuie să se mai întâmple ca să se înțeleagă că Chișinăul a declarat un război total împotriva democrației și a Europei?
