A vrut un „referendum” Șelin, acum vor referendumuri Voronin și Dodon și tustrei pe teme majore – vectorul geopolitic al RM. Dacă ele ar fi organizate, cine ar garanta că națiunea s-a pronunțat liber și în cunoștință de cauză în această chestiune?
Documentându-mă în această problemă, am recitit articolul lui Nae Ionescu „Funcția națională a presei”, publicat în „Cuvântul” din 11 martie 1938. Recitindu-l, am descoperit, uluit, cât de actuale sunt opiniile unui ziarist formulate încă acum trei sferturi de veac. De fapt, nu există idei noi, totul ce ni se pare nou sunt idei vechi, numai că mai… clar formulate. În timp ce mai mulți ONG-iști traduc în sudoarea frunții materiale din engleză despre funcția și sarcinile presei, lucrurile acestea demult au fost lămurite aici, acasă… Voi cita doar un gând al ilustrului filozof și ziarist despre relația dintre presă și putere: „Oricum ar fi însă, e o eroare să se creadă că se poate guverna fără presă. Știu, sunt unii de părere că presa îngreunează, prin rezistența și controlul ei, opera de guvernare. E numai o iluzie. Și vulturul care zboară poate fi plictisit câteodată de rezistența aerului; numai că, dacă n-ar fi aerul, n-ar putea zbura”.
E perfect actuală și opinia lui Ionescu despre aceea că „se cer anumite garanții, ca cei ce exercită funcția presei să poată fi prezumați cel puțin că au posibilitatea de a exprima într-adevăr reacțiile și tendințele nației”.
Îl rog pe cititor să rețină un amănunt: exprimând acest punct de vedere asupra „funcției presei”, autorul citat pornea de la convingerea că „presa nu e o funcție a statului, ci a națiunii pe care statul o organizează”, iar misiunea ei, a presei, este „să înregistreze reacția națiunii” la faptele guvernării. Dacă funcția presei e să „înregistreze reacțiile națiunii” la faptele guvernării – și eu sunt de acord cu acest postulat -, nu putem să nu ne întrebăm dacă aceste reacții reflectă cu adevărat, întotdeauna, interesele fundamentale, de esență ale acestei națiuni? Oare în 2001 când națiunea noastră a acordat 71 de mandate (majoritatea constituțională) unui partid (PCRM) care i-a promis că va integra-o în Uniunea Rusia-Belarus a exprimat interesele adevărate și vitale ale națiunii?
Din câte știm – și aici revenim la chestiunea referendumurilor -, cele 71 de mandate au fost obținute în 2001 printr-o campanie nerușinată de manipulare a maselor pe fundalul unei atmosfere sociale pregătite din timp pentru ca masele să exprime anume aceste „tendințe ale națiunii”. Astăzi, asistăm la un proces similar de „pregătire” a națiunii pentru a-și „exprima tendințele” și voința în cadrul referendumurilor de readucere a RM sub umbrela Rusiei. Și nu trebuie să fii oracol ca să anticipezi rezultatele. Dacă azi s-ar organiza un referendum pe tema „Cu cine vreți să fiți împreună: cu Rusia sau cu Europa?”, națiunea, bine manipulată, ar putea să opteze pentru Rusia. Va fi oare această opțiune una conștientă, care ar exprima cu adevărat necesitățile istorice ale RM? Amatorilor de referendumuri care speculează cu democrația trebuie să le spunem clar și răspicat: un referendum, organizat în condițiile unei manipulări masive a națiunii, se transformă și el într-un instrument de manipulare… Oare „referendumurile” din Transnistria privind independența RMN nu au fost acțiuni de manipulare?
…Științific vorbind, referendumurile sunt pozitive din punct de vedere politic, însă, dau rezultate negative.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
