Continuare din numarul de vineri, 9 octombrie
Pe parcursul anului 1945 au fost constituite sase „loturi” de repatriati din judetul Vaslui. N-am putut afla numarul acestora pe fiecare „lot”, dar global, exista la dosar o „Situatie cu cetatenii sovietici inscrisi si repatriati si drepturile banesti acordate” intocmita de prefectura Vaslui, in care se scriu urmatoarele: „…intre 01.01.1945-01.XII.1945 situatia este urmatoarea: la Est de Nistru, s’au inscris 4 si au plecat 4; Basarabia si Bucovina de Nord, s’au inscris 136 si au plecat 129; 7 au disparut dupa primirea drepturilor banesti. Statul Roman a cheltuit suma de 28.228.932 lei”.
Procedura de repatriere era urmatoarea: identificarea cetatenilor pasibili de repatriere aflati pe teritoriul judetului; aducerea lor la Vaslui; cazarea acestora in cele doua hoteluri amintite in acest material („Miche” si „Splendid”); prezentarea in fata Comisiei Mixte (prezidata de colonelul sovietic K. Smirnov sau in lipsa acestuia de locotenentul major Antosiak); completarea unei declaratii prin care cetateanul putea opta, teoretic, pentru ramanerea in Romania sau pentru repatriere; predarea actelor de identitate (unde existau); eliberarea unei adeverinte de repatriat.
Dupa cum spuneam, teoretic, chestionatii puteau opta pentru ramanerea in Romania dar, practic, cine ajungea in fata acestor adevarati inchizitori medievali, avea soarta pecetluita. Prin urmare, cetateanul X intra la comisie „roman” si cand, peste cateva minute, iesea cu adeverinta in mana era declarat de „competenta” comisie „cetatean sovietic”. Declaratia cuprindea urmatoarele campuri ce trebuiau completate de catre cetateanul adus in fata comisiei: numele si prenumele; cetatenia pentru care opteaza; locul si data nasterii; ultimul domiciliu avut in URSS; ocupatia; localitatea in care vrea sa se repatrieze; motivul pentru care a venit in Romania si data sosirii (amanunte foarte importante in opinia unilaterala si subiectiva a sovieticilor!); unde a locuit in Romania; ce ocupatie a avut; de cine a fost intretinut; documentele de identitate pe care le depune.
Dupa toate acestea i se elibera o „adeverinta de repatriere”. Interesant si tulburator este faptul ca marea majoritate a celor chestionati se declarau „cetateni romani” sau „moldoveni” iar pe adeverinte apar ca fiind „cetateni sovietici” sau chiar „rusi”! Trebuie adaugat faptul, deloc de neglijat, ca aceste hartii erau completate de vreun membru (evident, roman!) al comisiei deoarece se poate constata o flagranta neasemanare intre caligrafia folosita la semnatura (ca sa nu mai vorbim despre nestiutorii de carte!) si textul propriu-zis. Cetateanul C. Alexei de 28 de ani, nascut in comuna Marcauti-Orhei si stabilit in comuna Danesti-Vaslui, si-a justificat refuzul de a se repatria scriind in declaratie ca „…sunt improprietarit si casatorit in aceasta comuna”. Bineinteles ca nu a fost luat in seama, odata ce-l regasim pe lista de repatriati primind toate drepturile, mai putin bani pentru imbracaminte, deoarece a spus ca nu are nevoie.
Femeia Ciobanu S. de 28 de ani din Buda-Lapusna isi motiveaza refuzul prin faptul ca s-a logodit cu un cetatean roman. Aceste argumente nu contau niciodata. Probabil resemnarea, teama dar si presiunile psihice la care au fost supusi acesti oameni nefericiti au cantarit decisiv in balanta. Un caz cu totul aparte il reprezinta familia Grigore si Maria Jidoveanu (zisa Jdanov) care s-a refugiat in Romania impreuna cu cei sase copii minori, stabilindu-se in comuna Solesti. Pierzand actele in nebunia retragerii din vara anului 1940, cand rusii au acordat un rastimp foarte scurt prin celebrul ultimatum, primaria a eliberat adultilor un nou rand de acte specificand clar noul domiciliu: comuna Solesti. Probabil „turnati” de jandarmii rurali, au fost adusi la Vaslui sub escorta toti membrii familiei, inclusiv mama lui Grigore, Alexandra Jidoveanu (nascuta in anul 1886!) unde au fost cazati in vederea „repatrierii” la „celebrul” (de-acum!) hotel „Splendid” al „d-lui capitan Marinache”.
Fostul medic primar-director al spitalului „Draghici”, Alexandrina Tereza Holban (1890-1978) a incercat sa salveze aceasta numeroasa familie, eliberandu-le un document medical din care rezulta ca sotii Jidoveanu au, unul „bronchita” si celalalt „conjunctivita”, iar cei sase copii sunt bolnavi de scabie. La primirea acestor concluzii medicale, prefectura Vaslui, recte „sfintia sa” (sic!) preotul-prefect Neculai Sarbu a raspuns spitalului printr-o adresa extrem de dura! In documentul cu nr. 315/26 „maiu” 1945 se afla scrise urmatoarele: „…avem onoarea a va restitui tabelele dv. cu privire la repatriatii sovietici ce au fost prezentate Comisiei de Control Vaslui (ofiterilor sovietici – n.n.).
?inem sa comunicam ca Dl. Imputernicit (lt. major Antosiak – n.n.) al Comisiei de Control si-a afirmat in cuvinte grele (injuraturi soldatesti, probabil, n. si s.n.) parerea despre felul cum au fost intocmite aceste tabele ce se restituie spre a fi complectate dupa cele ce am intocmit noi (s.n.) (…)…pentru a putea prezenta tabelele chiar in cursul acestei nopti (graba mare! s.n.) va rugam a complecta tabelele si a le trimite prin acest delegat al nostru”. Nu am gasit in arhive noul tabel al dr. Holban dictat dupa gustul rusilor, dar am gasit familia Jidoveanu (zisa Jdanov) pe lista primului lot de repatriati, cu aceasta tragandu-se cortina peste un destin tragic!
Oficial, conform obligatiilor partii romane stipulate in articolul 5 al Conventiei de Armistitiu, banii alocati fiecarui repatriat care calatorea cu trenul ar fi trebuit sa ajunga pentru o perioada de doua zile (in cazul localitatilor apropiate de granita de est a tarii) si zece zile, daca localitatea de expeditie era la o distanta mai mare. Daca vremurile ar fi fost normale, aceste calcule ar fi fost realiste dar, dupa terminarea razboiului in Europa, toate rutele feroviare romanesti devenisera extrem de aglomerate. Zeci de mii de militari (atat sovietici, cat si romani) se intorceau la vatra, impreuna cu enorme cantitati de tehnica militara, prin urmare, pentru toate aceste necesitati insumate fiind nevoie de mii de trenuri care circulau non-stop cu maximum de prioritate in detrimentul transporturilor de „repatriati”.
Datorita acestor situatii, multe din „loturile” de „cetateni sovietici” erau nevoite sa astepte zile intregi prin gari uitate de lume. Cazul raportat de postul de jandarmi Scanteia-Vaslui este simptomatic pentru acele vremuri tragice. Pe data de 18 august 1945, seful acestui post trimitea un raport scris forului superior, Legiunea de Jandarmi Vaslui, in care se spunea: „…in gara Rebricea este garat de 6 zile un tren sovietic cu repatriati URSS, in numar de 1200 care, din cauza lipsei de hrana, au devastat culturile de rasarita, porumb si fasole ale locuitorilor comunei Scanteia. Va rugam sa luati masuri”. Tot in aceasta perioada jandarmii vasluieni semnalau prefecturii aparitia speculantilor de ruble (in covarsitoare majoritate evrei!), care faceau „afaceri” cu repatriatii sau soldatii rusi, cumparand cu aceasta moneda efecte militare sau civile si uneori chiar arme.
Cu siguranta ca un numar oarecare de cetateni basarabeni sau nord-bucovineni au reusit sa scape de prigoana acelor ani si au ramas in Romania, chiar daca pentru aproape o jumatate de secol n-au avut parte de „une vie en rose”, tragand la jugul comunist impreuna cu autohtonii. In anul 1949, pe data de 12 mai, MAI trimitea Comitetului Provizoriu al Judetului Vaslui (organism politic premergator Sfatului Popular Raional) o telegrama „strict secreta”, in care erau inserate urmatoarele „indicatii” si precizari: „…vi se face cunoscut ca pana la noi dispozitiuni, nu se va oficia nici o casatorie (s.n.) intre cetateni si cetatene romane (sic!) si cetateni si cetatene sovietice care se incadreaza in dispozitiunile de repatriere (s.n.) Stop. Prezentul Ordin este strict confidential si va fi transmis verbal (s.n.) primariilor din judet”. Ce s-a intamplat cu „repatriatii sovietici”, nu este prea greu de ghicit dar, in mod concret, s-ar putea ocupa de soarta lor adevaratii istorici din Republica Moldova care au acces la documentele arhivistice de la Chisinau.
Nota: autorul acestui material documentar s-a folosit de dosarele: 29, 36, 176, 182, 192 /1945 si 98/1949 ale fondului: „Prefectura Vaslui”, aflate la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Vaslui.
Paul Zahariuc,
Vaslui, 2009
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
