„Auzi că și ăsta-i pictor!”

Născut în 1967, în satul Haragâj, raionul Cantemir, într-o familie de oameni muncitori, mama – gospodină, iar tatăl – constructor. „Părinții n-au ajuns să cunoască pictorul din mine, ei își doreau să stau mai mult lângă ei, eu fiind ultimul lor copil, dar n-a fost să fie. Eu activam mai mult în Chișinău”, povestește Tudor Coman. Tendințele lui artistice nu au fost primite cu drag în familia sa. „La una din întrunirile familiale, se puse întrebarea ce mai face ăla mic, iar când s-a aflat că învăț la Design și Pictură, cineva a dat cu pălăria-n podea spunând: „Auzi că și ăsta-i pictor!”. Da pictorii nu-s oameni?”, își amintește Tudor. El compară pictorii cu avocați, economiști, juriști, jurnaliști, căci deși toți oamenii sunt diferiți, toți judecă, analizează, gândesc, doar că vorbesc în diferite limbi.

„Totul este artă și mărturisesc că sunt pasionat de pictură, precum sunt și de creația altor pictori, căci toți învățăm unul de la altul. Astfel totul se repetă, respectiv totul se înnoiește. Majoritatea artiștilor experimentează, iar aceste experiențe aduc noi performanțe”, explică pictorul, care este pasionat de Biblie, de istoria Artelor, de muzica trupelor Deep Purple, Queen, precum și de clasicii Berlioz, Paganini, Mozart. Mai mult, atmosfera potrivită pentru pictat, după Tudor Coman, începe mereu de la muzică, care-i dă puterea, energia de a transmite mesajul. Eroul nostru nu are studii specifice în domeniul său de activitate, el consideră că „studiile sunt bune, dar pot fi și dăunătoare. Suntem mereu forțați să studiem ceva nou, să descoperim și să cunoaștem tot ce este mai bun – lucrări, idei”.

Pictura l-a schimbat…

Tudor Coman și-a făcut studiile la Chișinău, iar după un an și jumătate, s-a transferat la Comrat. „Niciuna dintre ele nu mi-a dat ceva folositor pentru pictură”, explică pictorul. Ulterior, a lucrat în capitală ca decorator de magazine, gherete ș.a. „Puțina experiență cu care m-am ales de la acest job m-a motivat să mă apuc de pictură, să experimentez diferite schițe”, își amintește Tudor Coman. Astea se întâmplau la sfârșitul anilor ’90, după care au urmat încercări în ulei, acuarelă, tehnică mixtă. „Am prins gustul acestui lucru și am înțeles că este aceeași îndeletnicire, dar una care m-a forțat să mă schimb, să fiu alt om, să văd cu alți ochi, să descopăr în mine un EU necunoscut mie până atunci”, relatează artistul. Treptat, a încercat diferite stiluri, începând de la pictorul său preferat, Peter Brueghel, continuând cu Bosh și alții.

„Pictorii sunt iubitori de votcă și vinuri…”

Deși majoritatea pictorilor autohtoni sunt dezamăgiți de piața din Moldova, Tudor Coman evidențiază contrariul. „În ultimul timp, oamenii au început să discute mai mult despre cinematografie, pictură, literatură, în timp ce mai demult se vorbea doar despre agricultură”, explică pictorul care consideră că solicitanții din afara țării sunt mai cultivați decât cei din Moldova, deși, printre cei autohtoni, se regăsesc oameni inteligenți, amabili și competenți în domeniul artei”. De altfel, pictorul a plasat publicitate de nenumărate ori în diferite reviste, iar uneori chiar cunoștea întâmplător oameni care sunt interesați de picturile sale, iar cu mulți dintre ei, deși sunt plecați peste hotare, păstrează legătura.

„Așa cum o bună parte din pictori sunt iubitori de votcă și vinuri, distracții, îmi pare rău, dar eu mă deosebesc de ei, eu nu sunt persoana care să fie pasionată de astfel de lucruri”, declară Tudor Coman. Dânsul afirmă că nu consumă alcool, nu este pasionat de discoteci și de orice tip de distracții „pe care unii le consideră o metodă de relaxare”, căci, după părerea lui, ele sunt mai mult obositoare. „Un pictor adevărat care tinde să facă artă, să aducă schimbări în societate, este pasionat de trecut și viitor. Eu permanent sunt în mișcare, nu am timp de odihnă. Pictura este sprijinul meu, eu mă hrănesc din vânzarea tabloului”, afirmă pictorul. Totuși, Tudor Coman are și doi prieteni care-l susțin financiar atunci când este nevoie, în special datorită faptului că le place creația prietenului lor. Mai mult decât atât, ei sunt și unii dintre cumpărătorii picturilor lui.

Printre artiștii de la care Tudor Coman a avut multe de învățat se numără Morandi, „care a fost un exemplu pentru o Europă întreagă”, iar dintre cei autohtoni, pictorul îi menționează pe Ecaterina Ajder, Ștefan Coman, Tudor Zbârnea, Dumitru Peicev, ca pe niște pictori foarte talentați.