Republica Moldova şi drepturile minorităţilor din România

Folosirea limbii ruse se întoarce pas cu pas la locul ei: acela de limbă a unei minorităţi naţionale. Limba română şi-a recăpătat în mare măsură locul de limbă a majorităţii. Membrii „minorităţii imperiale” nu mai ocupă locurile de vârf din societate în baza simplului fapt că s-au născut cu o anumită etnie şi au o anumită limbă maternă. Direcţia generală a societăţii, modul de rezolvare a problemelor nu mai este stabilit prin directive venite din partea „minorităţii imperiale”. Toate acestea sunt percepute de unii lideri ai minorităţii naţionale ruse drept ameninţări dramatice, pierderea în doar douăzeci de ani a statutului privilegiat în societate este văzută ca o transformare de dimensiuni catastrofale. (Poate exagerez puţin, limba română nu a fost repusă pe deplin în drepturile sale naturale la Chişinău, însă se merge pe drumul pentru împlinirea visului celor care au ieşit în stradă pentru limba lor la începutul anilor `90.)

Însă această situaţie este prezentată în mod distorsionat la nivel public. Fosta „minoritate imperială” prezintă această evoluţie normală a societăţii moldoveneşti, această revenire la adevăratele rădăcini naţionale ca fiind un proces de asimilare, ca pe un asalt asupra drepturilor minorităţii ruse. În rândurile comunităţilor minoritare din R. Moldova este propagat în mod conştient „mitul cetăţii asediate” – de aici şi promovarea agresivă a simbolurilor militare sovietice cu ocazia diverselor evenimente publice, reactivarea miturilor soldatului sovietic eliberator, „strângerea rândurilor” un jurul redutelor reprezentate de diverse simboluri sovietice.

La toate acestea se adaugă instrumentalizarea minorităţii ruse de către Moscova. Chestiunile legate de comunităţile ruse din fostele state sovietice sunt folosite cu abilitate de diplomaţia rusă pentru menţinerea şi creşterea influenţei politice. Ultimul lucru pe care şi l-ar dori strategii Moscovei ar fi implementarea standardelor europene cu privire la drepturile minorităţilor în fostele state sovietice. Ca să nu mai vorbim de preluarea acestor standarde şi aplicarea lor în Federaţia Rusă. Mitul „minorităţii imperiale” trebuie menţinut cu orice preţ în sânul comunităţilor ruse din fostul spaţiu sovietic.

Dacă luăm în considerare cele spuse mai sus, nu mai este de mirare articolul care fumegă de furie al Agenţiei „Regnum” în care sunt prezentaţi fluturaşii împrăştiaţi prin Chişinău înaintea marşului din 16 septembrie. Fluturaşii amintiţi prezentau pe scurt în limbile rusă, ucraineană, bulgară şi găgăuză mecanismele de apărare a identităţii naţionale pentru minorităţile din România. Singura replică a Agenţiei „Regnum” la afirmaţiile că în România minorităţile naţionale îşi pot folosi limba maternă în şcoli şi în administraţie, că beneficiază de reprezentare parlamentară era o reacţie tipic sovietică: fasciştii români au ucis evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.