Ştim din istorie că cei care îşi vindeau ţara sau familia o făceau în schimbul averii şi a poziţiei politice, iar educaţia societăţii era bazată pe dispreţul pentru setea de bani. Asta chiar şi în basme: fata moşului cea frumoasă şi săracă, fata babei cea hapsână şi urâtă.
Însă, la polul opus, există o situaţie care s-a perpetuat dintotdeauna: egalitatea dintre putere şi bani. Cine are bani e respectat. Banul aduce cu sine respectul. În zilele noastre oamenii cinstiţi – medici extraordinari, intelectuali din orice domeniu, nu sunt consideraţi realizaţi în viaţă dacă nu au proprietăţi. Cunoaştem cu toţii poveştile de genul: s-a realizat, şi-a luat casă „pe pământ” şi maşină, merge în concedii în toată lumea. Şi un astfel de om atrage respectul consătenilor.
Mie îmi place foarte mult expresia asta „casă pe pământ”, mi se pare deosebit de elocventă. Până la urmă, ori ne luam apartament la bloc, ori casă, tot „pe pământ” se cheamă. Fiindcă nimeni nu îşi va lua casele sau maşinile cu el când va muri, nimeni nu le va putea lua în cer sau sub pământ. Şi când un om moare, în clipa morţii lui, nu-i ajută la nimic proprietăţiile sau banii.
Partea proastă din toată povestea asta cu banii şi respectul e că fiecare om vrea să fie respectat, astfel încât încearcă cu orice preţ să facă bani. Iar cum banii stau în portofele şi nu în pom, fiecare râvneşte la banii celuilalt.
Sâmbătă am fost în Ucraina la mare şi am trăit acest lucru pe pielea mea. La hotel, la magazin, în autobuz. Spre deosebire de Occident unde lumea încearcă să fie cât mai amabilă şi mai profesionistă în servicii ca să te convingă să scoţi „rubla”, cu cât vii mai în Est, vezi opusul. Serviciile ţi se impun, iar dacă nu cooperezi eşti privit cu ostilitate. Aţi încercat vreodată să schimbaţi un hotel, să refuzaţi o cazare şi să mergeţi în altă parte? Deodată deveniţi duşmani.
Şi din cauza agresivităţii celor care ne impun anumite servicii, ori că vorbim de hotel, ori de alimentară, ne-am învăţat să nu refuzăm ce ni se oferă şi să scoatem banul. Pe principiul: lasă că e bine şi aşa. Nu ştiu de unde ni se trage ruşinea asta, dar nu e bună. Cred că e foarte important să respectăm nu omul cu bani, ci banul venit din munca noastră. Să putem spune: nu cumpăr pâinea asta fiindcă nu e proaspătă, nu vreau cameră în hotelul ăsta fiindcă nu sunt facilităţile promise, nu merg cu microbuzul ăsta fiindcă nu aveţi scaune libere. Şi mai ales să întrebăm angajatorii când vom primi salariile.
În concluzie, când e vorba de bani ar trebui să mutăm respectul înspre noi, înspre munca depusă ca să obţinem un ban pe care îl vom cheltui exact cum avem chef. Cât despre conturi şi proprietăţi… întotdeauna m-au lăsat rece astfel de „bogăţii”.
