Riscuri în agricultură (II): Fermierii duc lipsă de specialiști

După ce săptămâna trecută am scris despre riscurile pe care le implică lansarea afacerilor cu păsări, în ediția de astăzi vom prezenta problemele cu care se confruntă fermierii care cresc animale.

Pentru ca să nu plece peste hotare, unii moldoveni aleg să deschidă afaceri la ei acasă. Oamenii din mediul rural optează pentru afaceri în agricultură. În timp ce unii cresc șinșile sau nutrii, Ion Negură și Dumitru Baciu nu s-au temut să pună pe picioare câte o fermă de bovine și porcine. Cei doi agricultori au acceptat să ne vorbească despre riscurile pe care le implică aceste afaceri și au venit cu sfaturi pentru tinerii antreprenori care vor să activeze în acest domeniu.

„Dintr-o parte la toți li se pare că e ușor să crești porci”

Ion Negură este un agricultor din satul Echimăuți, raionul Rezina și deja de aproape 15 ani crește porci și aduce pe piață carne pur ecologică. Afacerea a început de la patru scroafe, iar acum fermierul vinde anual câte 300 de capete, fără a pune în calcul godacii vânduți la câteva săptămâni după fătare.

Bărbatul spune că la început a întâmpinat o groază de dificultăți, iar primii ani nici nu calcula care sunt investițiile și profitul. „Am avut noroc că aveam deja câteva zeci de hectare de pământ și nu trebuia să cumpăr mâncare pentru animale, în caz contrar mi-ar fi fost foarte dificil să fac față. La toți însă li se pare că este ușor să crești porci”, spune agricultorul de 43 de ani. Potrivit lui, costurile pentru hrana animalelor se ridică anual până la câteva sute de mii de lei pentru aproximativ 300 de capete. El zice că mulți fermieri începători nu sunt pregătiți să facă față la asemenea cheltuieli.

O altă problemă este comercializarea cărnii. Negură produce doar atâta producție, cât poate vinde în raionul Rezina. „Fie că este iarnă, fie că vară, eu oricum am unde duce carnea. Sunt unul dintre puținii crescători de porci din zonă și aproape mereu există cerere față de ceea ce produc”, susține fermierul. El comercializează carnea la o piață din Rezina și în magazine. „Mai greu este cu sacrificarea porcilor”, spune bărbatul. Reprezentanții abatoarelor din zonă își doresc să colaboreze cu cei care sacrifică zeci de capete la o anumită perioadă de timp, dar cei cu un număr mic de animale nu fac parte din această categorie. Prin urmare, Ion Negură și-a amenajat propriul abator, care l-a costat destul de mulți bani.

Fermele de porcine necesită investiții destul de mari

Periodic, agricultorul din Echimăuți are probleme cu angajarea specialiștilor. În această perioadă ferma sa nu are un veterinar care să monitorizeze animalele permanent. „Sunt proceduri care se fac o dată sau de două ori pe an, dar altele sunt necesare lunar. Eu fiind profesor, trebuie să fac și această muncă, însă ca totul să decurgă fără probleme este nevoie de un specialist”, punctează fermierul. Altă dificultate este faptul că decât să lucreze, moldovenii preferă să consume alcool și producătorii nu au pe cine angaja.

În final, bărbatul a ținut să menționeze că, în general, creșterea porcilor necesită investiții destul de mari, modernizare permanentă și tehnologizare. Prin urmare, el este sigur că cei care vor să-și lanseze un business în această sferă trebuie să dea dovadă de seriozitate și totodată să primească plăcere de la ceea ce face, în caz contrar îi va fi greu să facă față.

La începutul acestui an un kg de carne de porc se vinde angro la un preț de 35-40 de lei, iar la piață costul ajunge chiar și până la 90 de lei kilogramul.

„Uneori îți vine să lași totul baltă”

Un alt fermier care crește animale din anul 2000 este Dumitru Baciu din satul Mereni, raionul Anenii Noi. Bărbatul are o fermă de 240 de capete, unde lucrează 12 angajați. Pentru hrana animalelor agricultorul deține și închiriază în total circa 300 de hectare de pământ, iar de la cele 48 de vite mulgătoare adună zilnic în jur de 400 litri de lapte. În prezent, Baciu comercializează doar caș dulce, însă în următorii ani ar dori să vândă atât lapte, cât și smântână. De când are ferma, agricultorul s-a confruntat cu diferite probleme și a acceptat să ne mărturisească ce bătăi de cap implică o afacere cu vaci.

Fermă de vite

Potrivit lui, problema majoră este faptul că ferma trebuie construită la câțiva kilometri de cea mai apropiată localitate și este nevoie de transport ca să ajungi acolo. „În Olanda sunt ferme de vaci chiar în centrul orașelor mari, dar la noi pe oameni îi deranjează mirosul. Uneori vin cei de la ecologie și ne spun să ducem băligarul imediat, dar noi habar nu avem unde să-l depozităm ca să nu deranjeze pe nimeni”, povestește indignat Dumitru. El mai zice că atunci când trebuie să obțină ceva de la instituțiile de stat acestea se comportă de parcă n-ar avea niciun interes ca în țara asta să se face ceva. „Uneori îți vine să lași totul baltă, când vezi atâta nedreptate”, recunoaște Baciu.

În Olanda deținătorii fermelor de vite pot apela la serviciile contabililor și ale veterinarilor din firme specializate, în R. Moldova însă, fermierul spune că este nevoit să-i angajeze oficial și acest lucru implică cheltuieli destul de mari. Asta în condițiile în care acum este dificil să găsești specialiști buni, doarece în localitățile rurale mulți s-au alcoolizat și nu doresc să muncească.

Producția de calitate necesită și o îngrijire corespunzătoare a vitelor

Alt risc al afacerii cu vite îl constituie faptul că producția se vinde mai greu în perioada caldă. Dumitru subliniază că, dacă din septembrie până în mai cașul este comercializat îndată după ce este făcut, atunci în lunile de vară acesta trebuie păstrat o perioadă în frigidere, iar producătorii care nu dispun de ele întâmpină dificultăți. „Acum am cumpărat utilaj nou pentru răcirea laptelui și sperăm din 2015 să începem și comercializarea acestuia”, subliniază fermierul.

Specialiștii spun că pentru a obține o producție calitativă și în cantități mai mari, vitele trebuie să fie hrănite și îngrijite corespunzător. „În România, în Mureș, prin halele unde stau vitele este destul de rece. Europenii spun că pe timp de iarnă în ferme trebuie să fie frig. La noi în fermă însă este cald, iar animalele se simt destul de bine. Românii mi-au spus că schimbă vitele odată la 4-5 ani, dar la noi sunt unele care au și peste 10 ani”, povestește bărbatul, menționând că nu obligatoriu tot ce recomandă europenii este se aplică și în R. Moldova.

Celor care intenționează să pună pe picioare o afacere cu vite, Dumitru Baciu le recomandă să-și planifice foarte bine activitatea pentru că sunt multe lucruri mărunte, care dacă nu sunt luate în calcul, dau mari bătăi de cap.
În prezent, în R. Moldova sunt înregistrate circa 180 de ferme de vaci.

Anul trecut, fondul de subvenţionare a agriculturii a fost de 500 milioane de lei, cu 100 de milioane mai mare faţă de 2013, iar prioritate în repartizarea banilor au avut-o tinerii care și-au iniţiat afaceri în acest domeniu. Fermierii care au ales să se ocupe de creșterea animalelor au primit subvenții de circa 50 la sută.