Bine, cu excepţia celor care au îndoit genunchii şi s-au plecat în faţa lui. Cât despre deja celebra ameninţare „Sper să nu îngheţaţi la iarnă!” replica cea mai potrivită este proverbul „câinele care latră nu muşcă”. Şi chiar dacă Rogozin ar muşca, există un alt proverb românesc: „nu mor caii când vor câinii”.
Deja avem un exemplu al supărării „Gazprom”. În ianuarie 2007, Bulgaria şi România au aderat la Uniunea Europeană, iar cu câteva săptămâni înainte de acest eveniment, Putin i-a întrebat revoltat pe liderii europeni de ce Moscova nu a fost consultată asupra acestei extinderi. Represaliile nu au întârziat: în vara anului 2008 „Gazprom” a modificat condiţiile contractului de export pentru gaze naturale cu Bulgaria. Preţurile pentru apă caldă şi căldură au sărit în aer, în Bulgaria. Mai dârji de felul lor, bulgarii au refuzat să achite facturile dublate şi centralele energetice au început să sisteze furnizarea apei calde. Scandalul a fost amplificat de faptul că directorul principalei companii energetice bulgare a fost pus sub acuzare.
Pe scurt: iarna anului 2008 a fost una foarte rece pentru bulgarii care depindeau de sistemul centralizat de încălzire, alimentat cu gaze ruseşti devenite brusc mult prea scumpe imediat după aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană. Însă asta nu i-a făcut pe bulgari să iasă din UE. În primul rând, pentru că există principiul rezistenţei la şantaj. Şi în al doilea rând, pentru că „Gazprom” trebuie să îşi vândă gazele naturale, nu le poate stoca la infinit. Bineînţeles, poate mări preţurile (dar nici asta nu o poate face la nesfârşit!), poate micşora livrările şi poate pune în mişcare tot felul de şicane tehnice – însă până la urmă „Gazprom” trebuie să vândă şi nu poate să renunţe la clienţi de talia unor state, chiar dacă este vorba de un stat mic precum Republica Moldova.
Bulgarii au trecut cu bine peste iarna fără încălzire din 2008 – la fel cum românii au trecut peste iernile geroase din anii ’80 când prietenia sovietică micşorase livrările de gaze naturale. Ameninţarea lui Rogozin este pentru cei slabi de îngeri şi mai este muniţie propagandistică pentru cei care visează în Chişinău la defuncta Uniune Sovietică. „Dacă ne apropiem de UE ne taie ruşii gazele şi vom îngheţa de frig” – asta doreşte Rogozin să fie subiectul de discuţie la Chişinău. Dragostea cu sila se numeşte viol şi este pedepsită în întreaga lume.
Ar fi bine să existe cât mai puţine reacţii violente la obrăzniciile lui Rogozin – UE nu caută parteneri agresivi sau belicoşi, ci parteneri echilibraţi şi previzibili. Tăcerea este cel mai bun răspuns în faţa şantajului, chestia asta lămureşte pe toată lumea cine este cu adevărat agresorul. Nu în ultimul rând: deşi Rogozin se pretinde mare cunoscător al istoriei ruse, se pare că nu îşi aminteşte că Rusia nu s-a coborât la ameninţări atunci când era cu adevărat puternică. Probabil că prin aceste ameninţări scăpate de sub control Rogozin nu a făcut altceva decât să mărească şansele de apropiere ale Chişinăului de UE.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
