Actualitate

Români în Kazahstan | Ce a mai rămas din comunitatea de zeci de mii de români deportați în secolul al XX-lea

Peste 21 de mii de cetățeni kazahi se declară, în 2021, de naționalitate română sau moldovenească. Alți 40 de mii au legături cu România pe linie maternă, deși poartă nume kazah, rus sau bielorus, după tată. În ultimii zece ani, numărul românilor din Kazahstan s-a redus constant după ce oficialii de la București, au permis acordarea cetățeniei celor care au rămas abuziv fără ea în perioada comunistă, relatează Europa Liberă.

Mesajul prin care cerem primele informații ajunge cu o întârziere de 24 de ore la liderul comunității românești din Karaganda. Internetul merge cu porția de câteva zile. Karaganda este regiunea care a adăpostit cel mai mare lagăr sovietic, dar și casa celei mai mari comunități românești din Kazahstan. Nikolay Plushkis, liderul Asociației Culturale Românești „Dacia” este și el doar pe jumătate român, din mamă româncă și tată lituanian. E motorul care se încăpățânează să țină vii limba și obiceiurile românești, la peste 4000 de km de casă. Spune că nu poți înțelege comunitatea de români din Kazahstan, dacă nu îi știi istoria.

Când, cum și câți români au ajuns în Kazahstan în secolul al XX-lea
Primii români au ajuns din Basarabia în Kazahstan în 1906, odată cu reformele premierului rus Pyotr Stolypin care introduceau dreptul necondiționat de proprietate individuală. Pentru pâmânturile promise, români din Basarabia și Moldova și-au pus toată casa în căruțe și au mers șase luni. Azi, două sate din regiunea Aktiubinsk,Moldovanka și Basarabka, sunt acasă pentru urmașii lor.

Al doilea val pleacă din Basarabia și Bucovina, după 28 iunie 1940. Sunt evrei aduși cu forța. În 1947, ajung români din primul val sovietic. 6000 de ”capuri de familie”, cum consemnează documentele istorice. „Ca să știm câți români au fost, această cifră trebuie înmulțită cu 4.3-4.4, că fiecare familie avea în medie 3 copii”, explică Nikolay Plushkis.

În 1949, mai vin peste 7000 de „capuri de familie” din Bucovina, Sudul Basarabiei, din Stepele Bugeacului, Cetatea Albă, Chilia, partea din Republica Moldova din momentul de față.

Ultimul val vine în 1951, când au fost mai puțini, 4633 de „capuri de familie” exact. Lor, li se adaugă 7000 de soldați români, prizonieri din al Doilea Război Mondial.

„Noi toate cifrele astea (ale prizonierilor – n.r.) le-am scos din arhivele Kazahstanului. Le-am trimis în țară, dar nu știm dacă au fost publicate. Eu am luat studenții de la Facultatea de Istorie și i-am pus să scoată fiecare familie de unde este – din Cluj, Maramureș, unde scrie numărul unității, din ce lagăr a fost.”

Din aceștia 7000, mulți au rămas în Kazahstan și și-au întemeiat familii. Acum doi ani a murit și ultimul soldat român ajuns prizonier. Ion Rusu era născut în 1920. A ajuns cu armata sovietică până la Berlin, dar în 1947 a fost deportat pentru că fusese în armata română. A ajuns în lagărul de la Karaganda și, la eliberare, și-a întemeiat o familie în Kazahstan.

”Și dintre cei deportați mai sunt câțiva, dar puțini, în general cei care erau copii atunci”, punctează Nikolay Plushkis „Nu s-au mai întors acasă, că nu mai aveau unde.”

Repatrierea
Din 2010, în baza unei legi promulgate de președintele Traian Băsescu și care permite acordarea cetățeniei românilor care au pierdut-o abuziv, comunitatea românească îi ajută pe toți cei care ar vrea să beneficize de ea.
Erau două comunități de membri ai organizației religioase Martorii lui Iehova și care au fost deportați în proporție de 97-98% din Basarabia.„Noi îi ajutăm pe toți cei care vor, dar cei în vârstă nu doresc asta, le este teamă de ce a fost”Nikolay Plushkis, liderul Asociației culturale Dacia din Kazahstan

„I-au dus în Siberia și, după ce a murit Stalin, după 1953, au început să se mute. S-au mutat la Almaty, capitala veche, pentru că e mai cald acolo. Acolo era o comunitate unde 50-60% erau români. Sunt și acum, dar cu vreo 7 ani în urmă au început să ceară acte să plece din Kazahstan. 60-70 de familii dintre ei au plecat în Europa – și în țară, și în alte țări și tot mai avem cereri”, arată Nikolay Plushkis

Chiar avem cozi, acum, cu pandemia, s-a blocat cu toată asta, dar sincer să vă spun că stăm zi și noapte să îi ajutăm să ajungă acasă pe cei tineri care vor.

Oficial, în Kazahstan mai sunt înregistrați 117 români, dar sunt mulți pe care numele îi dă de gol. „Dumitrescu, Popescu, Ionescu pe care statul kazah nu i-a întrebat ce sunt, veneau din Basarabia, i-au trecut ucraineni sunt o sumedenie întreagă.”

„Avem și Sârbu. El era în poliție. L-am întrebat: tu nu ești român, ești cu nume românesc? Nu, nu, eu sunt rus! I-am zis: nu, măi omule, cu numele tău nu poți fi rus!

S-a dus la părinți, 1500 de kilometri în nord și a aflat. Tatăl fusese deportat numai că, dacă scria că este român sau moldovean, nu puteam să intru la o școală militară.”

În fiecare lună, din 2010 încoace, între 15 și 30 de oameni au plecat din Kazahstan.

„Am obținut locuri la universități și colegii din țară ca să îi ajute să învețe limba și, practic, nu se mai întorc, rămân toți acolo”, spune cu regret Nikolay Plushkis. Din pandemie, de doi ani, a fost stopat fenomenul.

E important, crede el, ca tinerii să învețe româna și să se întoarcă mai ales că mai știu româna cei născuți până în anii 80, cei mai tineri, din ce în ce mai puțin.

„Noi avem o școală românească în comunitate unde ne străduim să învețe să vorbească pentru a da limba mai departe. Și de aceea, ne străduim să îi ducem la școli să învețe și să se întoarcă să îi învețe pe cei de aici să știe limba.”

În fiecare an, la școala duminicală Mihai Eminescu din Karaganda, 18-20 de copii vin să învețe limbă și literatură română, civilizație și istorie. Comunitatea organizează și participă la tabere și festivaluri, atât în România și Moldova, cât și în Europa. Au o bibliotecă și o colecție de filme dăruită de Sergiu Nicolaescu.

„Am umblat toată țara să am costume din toate zonele să îi îmbrăcăm pe toți românește și să fie îmbrăcați toți frumos.” Nikolay Plushkis spune că e importantă identitatea într-o regiune cu zeci de naționalități.

În Karaganda a funcționat cel mai mare lagăr de muncă forțată făcut de sovietici.

”Au fost 2 milioane de deportați. 100.000 au fost împușcați de sovietici.În Karagnda, existăo comunitate Spark unde se găsește un cimitir al deportaților și unde peste 50 de state au monumente – italieni, spanioli, români”.

Românii nu s-au implicat în protestele din fosta capitală Almaty
Liderul comunității românești nu vede cu ochi buni protestele din ultimele zile. „A fost o acțiune de bandiți”.

„A început ca o grevă, că s-au ridicat prețurile la gazul petrolier lichefiat și lumea s-a ridicat, au făcut o comisie din partea comitetului, au stat de vorbă și au căzut de acord să scadă prețul, apoi au apărut ăștia care au început să facă jafuri. Au atacat capitale veche Almaty, au luat și aeropotul, i-au dat foc, au fost prinși în aceeași zi, au fost împușcați cam 26 de „teroriști” din aceștia. Au făcut jafuri, la magazine, malluri, iar asta nu are treaba că greva civilizată.”

Spune că nu are informații ca cineva din comunitatea românească să fi avut de suferit de pe urma evenimentelor din ultimele zile din Kazahstan.

Kazahstanul este în centrul atenției mondiale după ce confruntări violente au avut loc între protestatari și forțele de ordine. Autoritățile au anunțat că 26 de oameni au fost uciși în urma confruntărilor și mai multe sute răniți. Numărul real al morților nu a este cunoscut. Rusia continuă să trimite trupe în Kazahstan după ce președintele actualal Kazahstanuluia făcut apel la Vladimir Putin să ajute la restabilirea ordinii.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.