Pentru că una-i socoteala de acasă, şi alta cea din târg. Şi cine are dreptul moral să-ţi indice ce eşti şi cine eşti? Unii ar zice că elitele şi intelectualii. Doar că, ştim bine cu ce se ocupă elitele şi intelectualii noştri. Aşa că la recensământ fiecare cetăţean în parte va răspunde după cum îl duce capul.
Să le luăm pe rând. Una din campaniile lansate recent se numeşte „Sunt român. „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român”. La prima vedere e o iniţiativă lăudabilă. Însă ar fi bine să ne întrebăm: care este publicul ţintă al acestei campanii? Eu ştiu că sunt român-basarabean, şi nici un miliard de dodoni cu beculeţe stataliste în urechi n-o să mă convingă contrariul. Cititorii acestui ziar ştiu şi ei, cu siguranţă, că sunt români. Nimeni şi nimic nu le va schimba părerea. Şi atunci pe cine vrem să influenţăm cu această campanie? Pe moldoveniştii care au accese de greaţă imediat ce aud de sintagma „român”, pe pensionarii care duc dorul raiului sovietic, pe ţăranii care se informează în cel mai bun caz de la tv şi n-au nicio treabă cu etnia şi naţionalitatea?
Cei care se simt români vor fi români şi la recensământ. Restul sunt prea neinformaţi, sau prea manipulaţi de trecutul sovietic ca să declare că sunt români. Nu poţi şterge jumătate de veac de propagandă sovietică cu o singură campanie.
Cum aş vedea eu această campanie de românizare şi stabilire clară a adevărului istoric? În primul rând, aceste acţiuni ar fi trebuit să ţintească mai mult în spaţiul rural. Mergeţi în orice sat din Moldova şi o să rămâneţi perplecşi. Tineretul nu are nicio treabă şi niciun interes faţă de istorie şi informaţie veridică. O majoritate nici nu cunoaşte cine este preşedintele sau prim-ministrul ţării. Aceşti tineri trebuiau informaţi mai demult, nu prin intermediul campaniilor. Bibliotecile din sate stau închise de mult, iar cele care mai activează au doar cărţi din perioada sovietică. Mi-ar fi plăcut să văd măcar o intenţie de a relansa bibliotecile rurale din partea Ministerului Culturii, însă nici nu miroase a intenţii productive. În România, de exemplu, de Ziua Mondială a Cărţii mai multe librării şi edituri au oferit mii de volume gratuit. Şi asta în contextul în care România este pe ultimul loc după lectură per cap de locuitor în Europa. Nici nu vreau să-mi imaginez pe ce loc suntem noi. Însă astfel de acţiuni trezesc interesul tinerilor pentru lectură. Iar lectura te informează mai bine decât orice campanie.
Promotorii campaniei „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român”ar fi trebuit să pună accentul pe altceva, pe marile personalităţi româneşti: Un Brâncuşi, Enescu, Brauner, Mungiu sau Pintilie trezesc un interes mai mare decât mărşăluirea sub tricolorul românesc. Însă din păcate întotdeauna facem lucrurile anapoda, şi după asta ne mirăm de rezultate.
O altă „campanie” chipurile de informare nu merită atenţia noastră. Însă trebuie să scriu despre ea, pentru că mesajele tâmpite au priză la moldoveni. Şi vă asigur că porcăria de „Moldovan – moldovenesc – moldoveneşte” va avea un succes mai mare decât campania „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român”. De ce? Pentru că moldovenii papă tot ce li se aruncă, fără măcar a face o mică analiză a produselor din care este făcută această mâncare. Iar produsul statalistului Dodon este fabricat la Moscova şi, din păcate, este pe gustul majorităţii de la noi.
Aştept cu nerăbdare rezultatele recensământului, ca să vedem ce mesaje prind la moldoveni şi cum ar trebui să acţionăm pe viitor ca să nu mai călcăm pe aceleaşi greble. Până la urmă, fiecare cetăţean în parte are dreptul moral de a-şi stabili identitatea. Şi vă asigur că cetăţenii Moldovei nu simt româneşte, chiar dacă deţin paşapoarte româneşti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
