DA, mancurții aceia despre a căror noțiune am aflat la Chișinău, există și prin studiourile de televiziune din București, pe coridoarele puterii, la orice uneltire și răsturnare de putere. Într-o discuție cu singurul parlamentar român care în 1991 nu a recunoscut independența Republicii Moldova, unionistul Claudiu Iordache, am descoperit o nouă definiție a acestor indivizi, pe care Eminescu îi numea „saltimbancii și irozii”: cea de român de mlaștină. Și DA, ei vor fi unii dintre cei cu care va trebui să ne confruntăm în calea noastră firească spre Unire. Pentru că:
Românul de mlaștină e fricos. Pe lângă umbra lui, crede că va rămâne fără salam în frigider și-l va sărăci Unirea. Pe EL. Ce ne trebuie moldovenii ăia / n-avem noi săracii noștri? Deci nu are, de fapt, conceptul de familie, neam și solidaritate în codul lui genetic.

Românul de mlaștină are tupeu. Dă ca exemplu negativ chiar unificarea celor două Germanii, că și acum ar mai plăti vesticii pentru estici. Rămâne fără glas, însă dacă i se răspunde că Germania este principala forță economică și politică a Europei tocmai datorită reunificării. Doar românul de mlaștină nu aspiră niciodată la măreție.

Românul de mlaștină nu are idealuri pentru că nu cunoaște istoria neamului nostru și nu are alte exemple în viață decât cea a parvenitului, a înavuțitului fără muncă. Și pentru a părea mare, desigur că intervine în discuții despre geopolitică. Știe el clar că marile puteri nu vor fi de acord niciodată cu Unirea, că America și Rusia s-au înțeles, că s-a semnat un acord într-un oraș european (numele orașului variază în funcție de mlăștinaș) care a convenit asupra nemodificării granițelor în Europa. Culmea e că unii dintre acești conlocuitori au urmat școli înalte, dar unde n-au învățat ce înseamnă demnitatea. O bătrânică care a făcut patru clase, dintr-un sat orișicare, este mai demnă și mai umană decât el. Și cu siguranță vrea unirea.

Românul de mlaștină e european și este enervat de orice evocare a lui Eminescu, Vieru sau a unei teme din astea „naționaliste” când noi acuma mai întâi trebuie să fim europeni și abia apoi români. A doua chestiune este opțională, chiar ar fi bine să nu fie amintită. Nu-mi dau seama dacă nemții sau francezii sunt mai întâi europeni, dar oricum, plățile (granturile/bursele) vin garantat doar dacă ești european.

Românul de mlaștină poate fi securist de școală veche care nu are habar despre nimic, dar se pretinde a fi expert. Poate fi recunoscut rapid: invocă precum că, după unificare, ponderea minorității ruse din viitorul stat va fi una și mai mare decât cea maghiară. Deși, calculele arată clar că ar fi 1%. Sau, o altă teză a acestui mlăștinaș este că vom pierde Transilvania, neîntârziat, chiar a doua zi după Unire.

Dar român de mlaștină poate să fie și un consilier prezidențial veros, care pretinde că o Unire ar scoate România din UE și NATO și ar fi cea mai mare greșeală pe care România o poate face în acest moment simpla discuție despre planul unionist. Culmea ironiei e că șeful lui, cel căruia îi făcea discursurile, enunță că obiectivul de țară pentru anii următori este reîntregirea.

Oricum, dacă ajunge pe orice funcție, are pretextul extraordinar pentru a nu se implica în orice ține de muncă și R. Moldova: dacă ei (moldovenii) nu vor, noi nu putem face nimic. Degeaba le explici că schimbarea mentalității poate avea loc, că nu a explicat nimeni corect problema, și câte și mai câte. Ai în față un Ponțiu Pillat modern, gata să se spele pe mâini.

Românul de mlaștină nu poate să înțeleagă. Îți face complice din ochi când te prinde într-un cadru privat și te întreabă așa, ca între prieteni: hai mă, zi, ce cauți aici la Chișinău de fapt, îți plac fetele de aici, de asta umbli cu Unirea?

Românul de mlaștină alimentează discursul statalist din Basarabia, spunând că până statul Republica Moldova nu se pune pe picioare singur (sau prin niște fonduri/proiecte în care eventual să își bage mâinile) nu putem vorbi, nici măcar pronunța cuvântul Unire. Și îi alimentează existența în continuare, pentru diferite interese sau din motivele enunțate anterior….

Dragi frați, de peste Prut,

Ați întâlnit sau veți întâlni români de teapa acestora. Nu îi lăsați să vă supere, nu contează în mod real nici cât negru sub unghie.
Exemplul lor vă va fi adus ca argument pentru a nu face Unirea.

Cum ar fi, comparându-ne, ca noi să îi luăm în serios pe alde Dodon sau Usatâi?

Nu a stat nimeni să-i întrebe în 1918 și Ferdinand, Marghiloman sau Stere – au făcut ceea ce aveau de făcut.

Sunt niște fețe palide la dimensiunea unui neam. Nu reprezintă o majoritate, iar eforturile unioniste din România au închis gura multora dintre ei. Suntem puternici în Țară și suntem din ce în ce mai mulți, capabili să facem lucrurile bine. Cu trei sferturi dintre români care ar vota pentru Unire la un eventual referendum, oricât acești indivizi gelatinoși n-ar face, nu o să aibă succes. Nu-i lăsați să vă distragă atenția sau credința. În fond, credința este o caracteristică a noastră și nu a lor, iar victoria ne va aparține.