Jurnalistul Vladimir Soloviov, poate cel mai eficient propagandist al regimului criminal de la Moscova, care „prorocea” ritos pe 24 februarie că în 3 zile Rusia va ocupa Kievul, subit, a intrat la îndoieli legat de necesitatea începerii războiului din Ucraina.
Soloviov, fruntaș în lista rușilor cu sancțiuni personale în Occident, subit, ne lămurește că ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, nu este o „operațiune militară specială” așa cum spune doctrina oficială de la Kremlin, ci este un război în toată legea, care iată durează aproape 8 luni, iar Rusia, bătând în retragere pe toate fronturile (și nu doar pe cele de război) nu știe acum pe unde să scoată cămașa.
Orice schimbare are la bază trei etape principale: conștientizarea, acceptarea și transformarea.
Sunt absolut sigur că după 24 februarie, fierți în cazanul propagandistic al dictaturii de la Moscova, majoritatea covârșitoare a cetățenilor ruși susțineau febril invazia din Ucraina, sperând (așa cum li s-a promis de la televizor) că aventura din curtea „fratelui slav și ortodox din est”, va dura doar 3 zile, iar tot teritoriul Ucrainei va deveni rusesc și Vladimir Putin va intra în istorie ca un adevărat adunător de pământuri rusești, „risipite” de alți conducători impasibili ai Rusiei.
Dar viața bate filmul (de la televizoarele lui Putin și ale lui Soloviov) și iată că după 8 luni (dar mai ales după mobilizarea parțială (dezastruoasă) ordonată de Putin), sunt absolut sigur că majoritatea cetățenilor ruși (cei care nu sunt prinși cu totul în mrejele lui Bahus) au intrat în faza de conștientizare, înțelegând că invadarea barbară a Ucrainei a fost o greșeală enormă, iar alt adevăr pe care l-au înțeles rușii de rând este că armata rusă este de mucava, ori cei 1.150.000 de soldați ai armatei sunt de fapt o ficțiune, iar tehnica lor de război este de fapt un morman de ruginituri și artefacte.
Corupția de dimensiuni cosmice a regimului Putin este cauza majoră a abisului dintre „așteptările” lugubre (ocuparea prin moarte și sânge a Ucrainei) ale rușilor de rând și dezastrul pe care l-au etalat elitele politice și militare în ultimele 8 luni. Dar asta rușii de rând nu conștientizează încă, ori pentru moment, majoritatea rușilor, sclavi ai propagandei, cred (încep a crede) că „țarul” Vladimir Putin este bun, dar camarila și sistemul este putred, de parcă nu Putin a construit timp de 22 de ani acest sistem, ce-l scoate în lumină pe marele filozof și scriitor francez Denis Diderot, care spunea despre Rusia, acum 250 de ani în urmă, că este „un Colos cu picioare de lut”. Așa a fost, așa a rămas.
Nu cred că după conștientizarea erorii războiului din Ucraina, în societatea rusească, să survină subit și izbăvitor acceptarea și evident schimbarea, care în mod implicit ar duce la răsturnarea de la putere a dictatorului și criminalului Vladimir Putin, aducerea la Kremlin a unei guvernări responsabile, ce și-ar retrage armata din Ucraina (inclusiv din Crimeea) și-ar asuma crimele sângerosului război, ar face pace cu Ucraina și cu întreaga lume și s-ar îngriji mai departe de bunăstarea propriilor cetățeni.
Acest tip de guvernare (atipic pentru ruși) ar fi perceput ca unul slab ce ar permite disoluția Federației Ruse, ce ține în colivia sa (ce nu este de aur), prin frică și teroare încă multe națiuni osândite și sărăcite, printre care: tătarii, bașchirii, cabardinii, cecenii, ingușii, udmurții, mordovinii, buriații, osetinii, tuvinii, kalmâkii, altaii, hacașii, cerchezii, hantii, marii și alții.
La timp de mare restriște pentru Federația Rusă cel puțin o parte din aceste națiuni, ce și-au păstrat identitatea națională, lingvistică și religioasă își vor revendica independența față de Moscova, așa cum au făcut-o, în 1990-1991 cele 13 națiuni (ucrainenii, bielorușii, lituanienii, letonii, estonienii, georgienii, azerii, armenii, kazahii, kirghizii, uzbecii și tadjicii) și moldovenii (parte din națiunea română), organizați de Rusia imperialistă în republici sovietice unionale, sub jugul osânditor al rușilor.
În aceste condiții, perioada care urmează va fi extrem de vulnerabilă pentru existența ca stat a Federației Rusiei în actualele granițe, fie vor fi păstrate granițele dar va crește dictatura și evident izolarea și sărăcia – Coreea de Nord va părea un Paradis în comparație cu Rusia, fie vom avea o Rusia a rușilor, care poate se va gândi și va avea grijă în sfârșit și de oamenii săi, mai mult decât „să poarte de grijă” celor din Venezuela, Siria sau Nicaragua. Pentru conformitate a se vedea votul de ieri de la Adunarea Generală a ONU, pe Rezoluția care condamnă și nu recunoaște anexarea ilegală de către Rusia a regiunilor ucrainene.
Poate între timp și noi basarabenii, ne dumerim, ne spălăm de fudulie deșartă și revenim acasă, la sânul mănos al țării noastre România.
Imperialismul, mânca-l-ar istoria…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
