După o scurtă perioadă estivală de linişte, tensiunile au reizbucnit în jurul activelor electricităţii ruse şi al proiectului de reformă a acestui sector. Vicepremierul Arkadi Dvorkovici – însărcinat cu energia – a adresat o scrisoare preşedintelui în legătură cu dezacordul său cu Igor Setcin, influentul şef al companiei petroliere de stat, Rosneft, şi mare partizan al consolidării tuturor activelor energiei statului în sânul unei structuri unice. Această structură unică, sută la sută de stat, a cărei conducere este vizată de Setcin, se numeşte Rosneftgaz şi controlează deja 75,16% din Rosneft şi 10,74% din Gazprom.
Aliat al premierului Dmitri Medvedev, Arkadi Dvorkovici estimează că „schema Setcin" va necesita cheltuirea a „sute de miliarde de ruble", modificarea legilor şi în final pierderea controlului statului asupra reţelei electrice federale. Cunoscut pentru ideile liberale, vicepremierul critică o „privatizare de facto" având ca miză o factură de 10 miliarde euro. În realitate, el doreşte să împiedice cu orice preţ creşterea puterii Rosneftgaz şi a eminenţiei cenuşii a acestei companii, Igor Setcin. Acesta din urmă, amic apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, este cunoscut de multă vreme drept un rival direct al lui Dmitri Medvedev.
În iulie, şeful Rosneft a propus utilizarea fondurilor Rosneftgaz – care va dispune la finele anului de lichidităţi de circa 2,5 miliarde euro – pentru recapitalizarea a două societăţi proprietare de reţele electrice (FSK şi MRSK) şi fuzionarea lor în cadrul holdingului de stat. Totodată, Setcin a propus şi achiziţionarea acţiunilor emise pentru recapitalizarea InterRAO (generatoare de electricitate) şi Rushidro (centrale hidroelectrice).
Aceste lupte de influenţă privesc şi grupurile franceze EDF şi GDF Suez, care încearcă să exporte în Rusia tehnologii. Ţara trebuie să modernizeze urgent infrastructurile şi să amelioreze eficienţa energetică, una dintre cele mai slabe din lume. În aprilie 2010, şeful InterRao anunţase că EDF negocia o participare de 10% în grupul rus, iniţiativă rămasă fără concretizare, în parte din cauza luptelor de culise dintre Igor Setcin şi Dmitri Medvedev.
Arbitrul suprem
Experţii occidentali arată că nu este uşor pentru investitorii străini să se aventureze în teritoriile ruseşti, în domeniul energiei, arbitrat strict de Vladimir Putin. Mai ales dacă structura de luare a deciziilor nu corespunde cu organigrama oficială. Un studiu intitulat Politburo 2.0, realizat de grupul de experţi ai Mincenko Consulting, dezvăluie că marile orientări sunt definite de un mic grup de indivizi, toţi apropiaţi ai lui Putin şi care dispun de acces direct la cel care rămâne arbitrul suprem.
Studiul descrie minuţios şi, se pare, din interior o construcţie politică singulară şi necunoscută. Identifică opt şefi de clanuri. Unii ocupă poziţii oficiale – Serghei Ivanoc, directorul Administraţiei prezidenţiale, Viaceslav Volodin, adjunctul său, Dmitri Medvedev, primministru. Alţii sunt figuri politice regionale (Serghei Sobianin, primarul Moscovei), şefi de întreprinderi publice (Igor Setcin, responsabilul întreprinderii petroliere Rosneft), sau oameni de afaceri (Ghenadi Timcenko sau Iuri Kovalciuk), care întreţin relaţii privilegiate cu Vladimir Putin. Un pumn de oameni care formează un comitet informal ce aminteşte de funcţionarea Biroului Politic sovietic, Politbirou, organul suprem al Partidului comunist din URSS. Noul Politbirou este diferit de cel din era sovietică prin faptul că existenţa lui nu este formalizată şi „nu se reuneşte", arată Evgheni Mincenko. Ceea ce lasă o marjă de manevră cu atât mai mare „arbitrului suprem". Diversitatea profilurilor lor subliniază că puterea reală în Rusia nu este conferită de un post oficial, ci de nivelul relaţiilor interpersonale cu şeful statului.Cei opt şefi de clanuri sunt toţi legaţi de Putin, unii dintre ei de mai bine de două decenii. La nivel inferior, figurează zeci de personalităţi diverse ce aspiră la rangul de şef de clan.
Restauraţie
Se vorbeşte de mult despre oligarhie şi „tandemocraţie", referire la tandemul Medvedev-Putin. Documentul experţilor de la Mincenko Consulting aduce la lumină funcţionarea puterii şi îl descrie pe preşedintele rus drept un arbitru ce gestionează relaţiile între şefii clanurilor. „Rusia este o adunare de grupuri rivale care luptă pentru controlul resurselor."
Restaurarea Biroului Politic – Politbirou are loc după o perioadă în care modul operaţional al puterii a cunoscut bulversări. În anii ’90, statul rus, condus de preşedintele Boris Elţin, slăbit de criza economică şi creşterea puterii grupurilor mafiote, a căzut în mâna unui pumn de miliardari, deţinători de averi cu origini incerte, care dictau deciziile guvernamentale ca fiind legi. Venirea lui Vladimir Putin în 2000 a schimbat datele. Acum, puterea deţine un centru unic ce arbitrează diferitele clanuri din structura statului.
via Romanialibera.ro
