Rusia își pierde din influența pe care o avea în Asia Centrală / ANALIZĂ

Până acum, principalul adversar al președintelui rus în Asia Centrală a fost Kassym-Jomart Kemelevici Tokaiev, care a declarat deschis că țara sa este categoric împotriva politicii Moscovei în Ucraina. Kremlinul nu și-a ascuns iritarea în legătură cu acest lucru și a încercat să închidă gazoductul – dar, în general, a pus-o pe seama faptului că președintele kazah nu înțelege pe deplin “profunzimea adâncimilor Rusiei”.

Dar a venit din ultimul loc de unde s-ar fi așteptat cineva să vină astfel de cuvinte. “Vrem să fim respectați. Suntem oare un fel de străini? Nu este nevoie să investiți mulți bani în noi. Vladimir Vladimirovici, vă cer să nu aveți o politică față de Asia Centrală ca față de fosta Uniune Sovietică”, s-a adresat public Emomali Rahmon liderului rus.

Acesta este un semnal. Este un semnal clar că vorbele președintelui tadjik au fost rezultatul consensului pe care acesta l-a avut cu liderii celorlalte state din Asia Centrală pe această temă și, în același timp, un semn clar al unui declin accentuat al autorității Kremlinului în regiune și al capacității reduse a Moscovei de a influența situația de acolo.

Rakhmon i-a cerut lui Putin să alinieze politica rusă față de Asia Centrală la capacitățile sale reale de aici și, în același timp, a precizat că nimeni nu dorește o confruntare cu Moscova în regiune – dar că sunt pregătiți pentru aceasta dacă se întâmplă ceva.Nu trebuie să fii deștept ca să înțelegi că, dacă se țin astfel de discursuri, înseamnă că statele din regiune au reușit să obțină garanții de la actorii extra-regionali, ceea ce le permite să facă astfel de declarații dure.

Între Moscova și statele din regiune nu a mai existat o criză de acest gen de când acestea au pornit pe drumul lor, la trei decenii după ce au devenit independente, pentru că Kremlinul și-a început aventura în Ucraina fără să țină cont de interesele aliaților săi din Asia Centrală.

Să vedem: Kazahstanul trece printr-o reorganizare globală a statului, care a început după revoltele din ianuarie și urmează să se încheie în noiembrie – la alegerile prezidențiale anticipate. Uzbekistanul este supus unei reforme constituționale, care a dus deja, în parte, la evenimente sângeroase în Karakalpakstan. Kârgâzstanul și Tadjikistanul tocmai au pus capăt unei noi runde de lupte la graniță, dar conflictul rămâne nerezolvat.

Și aceasta este doar cea mai generală viziune, deoarece există încă multe probleme și contradicții care trebuie rezolvate în fiecare dintre țările enumerate – și dintr-o dată Kremlinul creează o nouă realitate în care partenerii săi din Asia Centrală se simt extrem de inconfortabil, primind provocări suplimentare, de la fluxul de refugiați din Rusia până la necesitatea de a fi extrem de atenți în ceea ce privește cooperarea economică cu Moscova pentru a nu cădea sub incidența unor sancțiuni secundare.

Și mai este și știrea venită din Rusia, potrivit căreia muncitorilor migranți din regiune li se oferă să semneze contracte cu armata rusă în schimbul unei cetățenii accelerate. Ceea ce, desigur, nu place nimănui din Asia Centrală. Pe scurt, totul este așa cum Rakhmon i-a explicat exhaustiv lui Putin: “Noi, fiecare țară are propriile probleme și propriile interese. Iar Rusia trebuie să se ocupe mai întâi de propriile sale probleme. Și abia apoi să înceapă să dea lecții vecinilor săi.

În contextul actual, Rusia s-a angajat într-un “pivot spre est”, dar nu este convingător. În toți acești treizeci de ani, Moscova a acționat cu o aroganță emfatică, lăsând să se înțeleagă că statele din Asia Centrală sunt parteneri juniori, deși parteneri. Prin urmare, pentru a obține favorurile Moscovei, ei ar trebui “să o servească și să se plece la picioarele ei”, așa cum a descris corect situația Kassym-Jomart Kemelevich Tokayev.

Eșecurile militare, izolarea de către Occident, sancțiunile economice – toate acestea fac Rusia mult mai vulnerabilă. Prin urmare, liderii din Asia Centrală nu mai doresc ca noua “Rusie vulnerabilă” să continue să dialogheze cu ei de pe poziția de “stăpân alb”. Dar dacă Kremlinul va înțelege acest lucru și va realiza că lumea de la granițele sale s-a schimbat în mod categoric este o mare întrebare.