Conform acestei legi, Rusia poate să respingă deciziile emise de către curțile internaționale de justiție, inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
„Legea este teribilă, deoarece ea violează atât principiile CEDO cât și Constituția Rusiei”, a declarat Dimitrie Kocherov, expert în dreptul internațional, originar din Rusia, momentan stabilit în Olanda.
Potrivit Constituției Federației Ruse, punctul 4 al articolului, 15, „dacă un tratat internațional semnat de Federația Rusă stipulează alte legi decât cele prevăzute de legislația Rusiei, se vor aplica legile tratatului internațional”.
Noua lege semnată de Putin transferă această putere Curții Constituționale ce urmează să determine dacă se supună verdicturilor înaintate de către curțile interstatale sau nu. În luarea acestei decizii, Curtea Constituțională trebuie să fie ghidată, conform legii, de „principiul supremației și al forței legale absolute, deținute de către Constituția Rusiei”.
Dimitrie Kochenov, profesor al dreptului constituțional european în cadrul Universității Groningen din Olanda consideră acest raționament absurd, întrucât potrivit Constituției, tratatele semnate de Rusia (cum ar fi Convenția Europeană a Drepturilor Omului) reprezintă și ele legi supreme. „Este neconstituțională, deoarece deși legea stabilește apărarea Constituției drept obiectiv, odată pusă în aplicare, ea va viola legea ce urma să fie protejată”, explică Kochenov. Noua lege este văzută drept un răspuns la decizia CEDO de anul trecut, ce a ordonat Moscovei să plătească aproape 2 miliarde de euro acționarilor fostei companii de petrol Yukos.
2 miliarde de euro în joc
Rusia a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului în 1998, plasându-se în jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului. Această decizie a fost văzută de către ruși drept o ultimă șansă să evite abuzurile pe care le-au suferit din cauza guvernării. Ratificarea tratatului este obligatorie pentru membrii Consiliului Europei, entitate formată din 47 țări, al cărei gol este „promovarea drepturilor omului, a democrației și a supremației legii”.
Anual, mii de cetățeni ruși depun dosare la curtea din Strasbourg în căutarea unei compensații pentru fărădelegile ce li s-au întâmplat, cum ar fi abuzurile din penitenciare, supraveghere ilegală, eșecul de a investiga corespunzător morțile și disparițiile din Rusia.
Rusia dintotdeauna nu și-a dorit să plătească despăgubiri victimelor. De obicei, era vorba de niște sume mici, la nivelul zecilor de mii de euro. Impulsul de a se opune vehement deciziilor CEDO a apărut după ce s-a văzut nevoită să se supună Curții Internaționale în iulie 2014 și să plătească 1.9 miliarde de euro sub formă de compensații. Statul rus a fost învinuit de dezmembrarea și naționalizarea companiei Yukos, odată condusă de către Mihail Khodorkovsky, un oponent al regimului de la Kremlin ce locuiește momentan în Europa.
Este important să menționăm că noua lege nu spune pe nume curților vizate, însă faptul că Putin s-a adresat magistraților Curții Constituționale de la St. Petersburg chiar în ziua în care a semnat legea (cu o zi înainte ca adoptarea ei să fie anunțată) marchează faptul că liderul a dat indicații clare că proiectul de lege țintește Curtea de la Strasbourg.
Putin și alți oficiali ruși consideră legea adoptată este la fel de consistentă ca și deciziile altor membrii ai Consiliului Europei de a ignora unele ordonanțe ale Curții de la Strasbourg. „Uitându-ne peste practicile din Vest, ale țărilor europene, am observat că unele decizii CEDO nu au fost puse în aplicare în Germania, Italia și Marea Britanie”, a declarat deputatul Alexandr Tarnavsky, susținător al regimului putinist.
Potrivit lui Kochenov, unii semnatari ai Convenției Europene a Drepturilor Omului într-adevăr nu au reușit să pună în aplicare anumite ordonanțe CEDO, însă Rusia este prima care încurajează propriul sistem judiciar să nu aplice deciziile curților internaționale.
Drepturile omului, în mâinile Curții Constituționale
Bill Bowring, profesor al drepturilor omului la Universitatea Birkbeck din Londra consideră că noua lege nu doar contravine Constituției rusești, ci și legii din 1998 de Ratificare a Convenției. „Sunt sigur că ceea ce au în minte sunt cele câteva miliarde de euro pe care Rusia trebuie să le plătească după ce a pierdut cazul Yokos, deși în ultima vreme, a implementat aproape toate ordonanțele emise de Curtea de la Strasbourg”, a conchis profesorul.
Încă nu este clar ce urmări va avea această lege asupra statutul Rusiei drept semnatar al Convenției. Activista pentru drepturile omului Ludmila Alekseyeva a declarat într-un interviu că această lege i-ar putea costa calitatea de membru în cadrul Consiliului Europei.
După 15 decembrie, când legea a fost adoptată, Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei a emis o declarație prudentă în acest sens. „Va rămâne datoria Curții Constituționale din Rusia să asigure respectarea Convenției. Consiliul Europei va fi în stare doar să evalueze felul în care Rusia își respectă obligațiile în anumite cazuri”, a declarat Jagland.
Cu toate acestea, Theodora Bakoyannis (Grecia) and Liliane Maury Pasquier (Elveția), raportori ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru Rusia s-au declarat profund îngrijorați de această lege. „Implementarea tuturor deciziilor emise de către CEDO este o obligație stringentă a membrilor Consiliului Europei. De acum înainte Curtea Constituțională din Rusia va fi responsabilă să asigure respectarea necondițională a acestei obligațiuni. Orice deviație de la acest principiu va fi inacceptabilă”, au declarat raportorii.
Valeriu Zorkin, președintele Curții Constituționale, s-a pronunțat spunând că cele două părți sunt în stare să soluționeze orice neînțelegere pe calea dialogului. „Nu văd nici o problemă, cred că oamenii își fac griji în zadar”, i-a spus acesta lui Putin pe 14 decembrie.
Profesorul Bowring a zis că Rusia nu pare să-și dorească să părăsească Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe când în Marea Britanie există deja o dezbatere pe acest subiect, iar o parte a guvernanților (conservatorii) chiar și-o doresc.
„Până la urmă, este o decizie voluntară. Orice țară poate să denunțe tratatul și să plece”, explică profesorul. „Dar consider că ar fi un lucru teribil pentru reputația unei țări. De aceea, tind să cred că ei nu vor dori să o facă”.
Traducere și adaptare de Victoria Colesnic
Sursa: Radio Free Europe / Radio Liberty www.rferl.org
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
