Două autobuze care circulă pe ruta nr. 5 în Capitală au fost donate țării noastre, în aprilie 2018 de către autoritățile din București. Cu toate acestea, puțini pasageri cunosc proveniența autobuzelor, iar unii, în special, susținătorii PSRM, se arată chiar nemulțumiți de acest lucru. E greu de explicat această nemulțumire, pentru că, de fapt, toți se simt destul de bine în autovehiculele românești.

Încercând să aflăm părerea chișinăuienilor despre cele două autobuze donate de Primăria București, am efectuat câteva călătorii cu ele. Traseul rutei nr. 5 începe pe bulevardul Cuza Vodă și se încheie pe strada Milescu Spătaru. Pe autobuze scrie „România”. Pentru că intervalul de circulație al autobuzelor de pe această rută variază de la 17 la 34 de minute, trebuie să ai destulă răbdare să le aștepți, mai ales pe ger și ninsoare.

„Автобусы, как автобусы”

Am urcat după 15 minute de așteptare. Luând loc lângă o doamnă în etate, am întrebat-o dacă știe cumva de unde s-au luat aceste autovehicule. M-a privit neclintită preț de câteva secunde și a strâns din umeri. „Nu știu, a zis, cred că primăria noastră le-a găsit de pe undeva. Cineva spunea că se produc prin Belarus”. I-am spus că povestea cu Belarusul e despre troleibuze și atunci ea ne-a sfătuit să întrebăm șoferul, dacă atât de mult ne interesează așa ceva.

Am pus aceeași întrebare mai multor oameni, însă răspunsurile au fost cam aceleași. Tocmai când am ajuns pe bulevardul Ștefan cel Mare, o femeie mi-a răspuns, zâmbind, că autobuzele au fost donate de Primăria București. „România ne ajută din toate punctele de vedere. Și e foarte bine când frații se ajută unul pe altul. Păcat că unora nu le prea pasă și și-au bătut joc de Traian Băsescu, când i-au retras cetățenia”, a menționat doamna.

O vorbitoare de limbă rusă din spatele nostru ne asculta discuția, adică ne înțelegea. La un moment dat, a intervenit, criticându-l pe fostul președinte al României, pentru că e unionist. Când am anunțat-o că, de fapt, călătorește cu un autobuz de la București, mi-a reproșat că mint. Cred că își dădea seama că vorbea prostii, dar o făcea intenționat. A adăugat că unioniștii noștri au scris „România” pe autobuze, la comanda fostului edil Dorin Chirtoacă, „pentru a prosti chișinăuienii”. N-am putut să o conving sub nicio formă și m-am retras în spatele autovehiculului. Am tăcut pe distanța dintre două stații, pentru ca spiritele să se liniștească.

Mi-am întors apoi privirea de la fereastră și chiar lângă mine am văzut o femeie între două vârste. Auzindu-mi întrebarea, m-a privit urât și m-a examinat atentă din cap până în picioare. Mi-a spus apoi, în rusă, că nu înțelege ce vorbesc. Ca să n-o supăr și pe ea, am căutat să aleg cuvintele în limba ei și s-o întreb politicos. „Я не понимаю о чем вы говорите, автобусы из Молдавии” (Nu înțeleg ce doriți, autobuzele sunt din Moldova), mi-a luat vorba din gură. Am insistat să-i explic că e vorba despre o donație din partea Primăriei de la București și am întrebat-o dacă îi plac. „Ну и? Автобусы, как автобусы” (Și ce vrei? Sunt ca toate autobuzele), a zis și s-a depărtat de mine, făcându-și iritată semnul crucii.

„Dacă am mai avea două, ar fi minunat”

Puțin dezamăgită de această atitudine, am intrat în vorbă cu un bărbat josuț, cu o mustață proeminentă, îmbrăcat într-un pardesiu albastru cu dungi albe. Fiind și el atent la dialogul meu anterior cu femeia supărată, mi-a șoptit, de parcă i-ar fi fost frică de ea: „Cred că toți ar trebui să știe că două autobuze, din cele de pe ruta nr. 5, au fost dăruite de Guvernul României. Primăria informa că, pe această rută, sunt necesare 12 autobuze, dar acum avem numai zece. Dacă am mai avea două, ar fi minunat”. A vorbit și despre alte donații, făcute de România, Republicii Moldova, menționând îndeosebi bradul pentru Târgul de Crăciun din centrul Capitalei. „Cine va zice că românii sunt răi să nu-i credeți, a ridicat el vocea. Alea sunt minciuni gogonate. Românii ne-au ajutat și ne vor ajuta în continuare, mai ales acum, când sunt la Președinția Consiliului Uniunii Europene.” Vorbea deja tare și, spre surprinderea mea, lumea era de acord cu el. Inclusiv unii vorbitori de rusă i-au dat dreptate. O altă femeie chiar mi-a spus în limba lui Pușkin că moldovenii vor fi cu cei care îi ajută mai mult. „Главное жить лучше” (Important e să trăim mai bine), a accentuat ea.

I-am mulțumit bărbatului cu mustață pentru răspuns, înainte ca el să coboare într-o stație. A intrat în schimb o domnișoară blondă, care mi-a făcut din ochi. Nu puteam să nu mă apropii de ea. Când a aflat ce mă interesează, a început să râdă. A strâns și ea din umeri și mi-a spus că nu știe. „Eu-s Alina. Dar tu n-ai altă ocupație și alte griji, decât niște autobuze?”, m-a întrebat distrată. I-am povestit că autobuzele sunt din România și s-a arătat mirată. „Vai de capul meu! a exclamat. Nici n-am știut! Știu că România ne ajută de mai multe ori, dar nici prin gând nu mi-a trecut că acest autobuz ne-a fost donat de români. N-am citit ce scrie pe el. Îți mulțumesc că mi-ai spus. Acum fac un selfie și îl pun pe Instagram. Vrei?”. S-a oferit să mă ajute să intervievez oamenii, dar, după ce a primit un telefon nu se știe de la cine, a renunțat.
Am coborât apoi și eu. A doua zi, urma să urc în alt autobuz de pe ruta nr. 5, pe care scrie „România”.

Părerea unui cetățean român, care nu-și cunoaște limba

În ziua următoare, pornind de la Ciocana, am așteptat jumătate de oră în stație. Nu-mi mai simțeam mâinile de reci ce erau, iar obrajii și nasul cred că-mi erau roșii ca merele toamna. De data aceasta, erau atât de mulți pasageri, încât stăteam ca peștișorii în conservă. I-am surâs unui băiat chipeș de lângă mine și l-am întrebat dacă știe de unde sunt aceste autobuze. Și el, la fel de amabil, mi-a răspuns: „Простите, я русскоговорящий” (Scuzați, sunt vorbitor de rusă). Deși era rusofon, a rămas încântat de cele auzite și a spus că România mereu va întinde mâna Republicii Moldova. „Хорошо что румыны нам помогают” (E bine că românii ne ajută), a zis, înainte de a recunoaște că el însuși e cetățean român și că ar vrea să învețe limba română, dar că nu are timp pentru aceasta. Totodată, s-a dat cu părerea că Bucureștiul ar face foarte bine dacă ne-ar mai dona câteva autobuze, cel puțin pentru ruta nr. 5, ca oamenii să nu fie nevoiți să aștepte câte 30 de minute în stație.
În centrul orașului, lumea în autobuz s-a mai rărit. Puteam deja să mă apropii în voie de pasageri. Dintre toți ceilalți cu care am vorbit, numai o doamnă știa că aceste autobuze sunt de peste Prut. „Думаю что они очень хорошие, знаю что привезли из Румынии” (Cred că sunt foarte comode, știu că le-au adus din România). Am ispitit-o pentru a afla ce opțiuni politice are. Mi-a spus că nu va vota cu nimeni, pentru că nimănui nu-i pasă de ea. Era gata să plângă și, neștiind cum să reacționez, i-am dat o bomboană din rucsac…

Cele două autobuze donate Chișinăului, acum un an, de Primăria București au o capacitate de 100 de locuri și sunt dotate cu instalații de aer condiționat. Sunt fabricate în anul 2006 și au categoria Euro 3. Ele au fost puse efectiv în circulație pe 3 mai 2018.