Până ieri – adică, în mai puţin de o săptămână – în conturile Ministerului Finanţelor, deschise pentru ajutorarea sinistraţilor, se acumulaseră peste cinci milioane de lei. Din acestea, un milion a fost adunat doar duminică, în cadrul Telemaratonului organizat de Compania „Teleradio-Moldova”. Ministerul Agriculturii a anunţat că va oferi sinistraţilor câte 20 de găini, când aceştia se vor muta la casă nouă – în total, aproximativ 7000 de păsări. Desigur, se vor găsi şi din acei care vor spune că „broilerul” de fabrică nu e ca găina de casă. Dar cert e că o ţară întreagă s-a alăturat astăzi sinistraţilor şi, se pare, nu există structură publică ce n-ar fi contribuit cât de puţin.
Dar în afară de instituţiile şi personalităţile publice, inclusiv cele care ne guvernează şi care sunt alături de sinistraţi şi în virtutea funcţiei – despre ale căror activităţi suntem informaţi zilnic de către serviciile de presă şi care, pe alocuri, chiar seamănă a un fel de competiţie -, există mii de „anonimi” care s-au implicat, personal sau prin donaţii, fără camere de luat vederi, în soarta acestor oameni. Au dus bani, colete cu produse alimentare, îmbrăcăminte…
„Nu suntem de tot pierduţi”, îmi spunea ieri regizoarea Viorica Meşină, întoarsă de la Nemţeni şi Cotul Morii, unde a însoţit un microbuz cu ajutoare de la Studioul de film „Atelierul Sergiu Prodan”. Imaginile relatate de ea, într-adevăr, seamănă mai mult cu un film american, decât cu – deseori – egoistele realităţi basarabene: tineri veniţi din cele mai diverse localităţi pentru a pune umărul la ridicarea digurilor; camionete cu numere din Nord, dar şi din Sud; femei cu oale de sarmale, călduţe încă. „Demult n-am mai fost mândră pentru moldoveni, şi ieri am fost!”, mi-a spus regizoarea.
O ascultam şi mă gândeam că în această solidarizare la nivel naţional poate fi un fel de salvare pentru moldovenii noştri, măcinaţi de chinurile tranziţiei, care ne-a marcat pe toţi. E o altă Moldovă, pe care n-am cunoscut-o până acum. Şi mai este încă un credit de încredere pentru guvernarea care, iată, se apropie de prima aniversare. Alături de această încredere, însă, vrei nu vrei, planează şi umbra îndoielii: cine va controla cum şi pentru ce s-au cheltuit banii? Întrebarea a devenit şi mai frecventă după ce, vinerea trecută, Comisia parlamentară care a investigat modul în care Guvernul Greceanâi a gestionat ajutoarele umanitare în timpul inundaţiilor din 2008 a anunţat că nu poate să dea de urma a 26 mln. de lei din totalul celor 64 mln. destinate sinistraţilor. Ba mai mult: Potrivit raportului, Guvernul comunist nu a alocat niciun bănuţ pentru ajutorarea persoanelor păgubite – totul a venit de la agenţi economici, persoane fizice şi de peste hotare, fiind împărţit după criterii politice în sate.
Doritori de a profita, la sigur, se vor găsi şi acum. Tocmai de aceea, dacă pentru mulţi cetăţeni inundaţiile sunt un prilej de binefacere şi de prezenţă civică, pentru guvernare acestea sunt şi un test, şi nu doar în a stăvili apele…
În rest, indiferent cât vor ţipa comuniştii că Guvernul Filat nu ştie să gestioneze situaţia, ruşinea celor 26 de milioane dispărute e mai puternică decât ţipătul lor. Şi asta trebuie să fie o lecţie – fie şi neplăcută – pentru toţi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
