Preocupați de campanii electorale, jocuri politice și putere, oficialii noștri uită că trebuie să investească în sportivii care ne reprezintă țara pe arena internațională. Majoritatea sălilor de sport din țară sunt într-o stare deplorabilă. În multe dintre ele nu este căldură pe timp de iarnă, iar cele unde este inventar sportiv pot fi numărate pe degete. Cu toate acestea, sportivii moldoveni vin cu medalii de la campionatele europene și mondiale.
Recent, R. Moldova a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial de Lupte Libere, datorită sportivului Mihai Sava. Tot în acest an, cel mai bun tenisman moldovean Radu Albot s-a calificat pe tabloul principal al unui turneu de Mare Slam, reușind astfel cea mai bună performanță a unui basarabean la această probă sportivă. Tot el a fost foarte aproape să ducă Moldova în a doua grupă valorică în cadrul Davis Cup, dar în ultimul moment norocul ne-a întors spatele. În acest sezon, rezultate bune a avut și echipa de fotbal Zimbru Chișinău. Fotbaliștii au câștigat trei meciuri din calificările Europa League, iar în meciul decisiv, care viza accederea în grupe, echipa a pierdut.
Merite obțin și halterofilii noștri, atleții, rugbiștii, cei de la caiac-canoe și alții, dar haideți să vedem cum îi susține statul.
Vorbind despre fotbal, nici până în prezent țara noastră nu are un teren republican unde naționala ar putea primi meciurile de acasă. După ce a fost demolat cel vechi s-au făcut multe promisiuni, dar lucrurile rămân neschimbate. Suporterii nu pot susține echipa într-un număr mai mare, pentru că nu încap decât maximum 11 mii pe Stadionul Zimbru din capitală.
Iar dacă ne referim la tenis, zilele astea am revenit din România. Am fost la un turneu de tenis pentru amatori și am rămas impresionat de faptul că acolo terenurile de tenis sunt de cea mai înaltă calitate chiar și într-un orășel micuț. La noi, din păcate, cu greu găsești în capitală o bază de tenis care să corespundă normelor internaționale. Faptul că Albot obține rezultate bune este un lucru măreț, dar se știe că statul practic nu-l susține deloc financiar, iar pentru ca să meargă la competiții, el trebuie să-și găsească sponsori.
În cazul halterofililor, atleților, celor de la caiac-canoe și altora situația este asemănătoare. Sportivii obțin rezultate, în pofida faptului că utilajul sportiv este încă din perioada sovietică, iar pistele pentru alergat nu corespund standardelor internaționale.
Din acest considerent este important să înțelegem că atunci când unii sportivi de-ai noștri pleacă să reprezinte altă țară, ei nu o fac de viață bună, ci din necesitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
