Festivalul „Luna Plină” a avut loc în apropierea satului Bardar, la fel cum se organiza „Gustar” între satele Trebujeni și Butuceni. Din păcate, conflictul trist și rușinos, care a avut loc în primele ediții ale „Gustarului” între organizatori și localnici, s-a repetat și la Bardar.
De ce ar avea localnicii vreun conflict cu organizatorii evenimentului, vă întrebați? Nu pentru că ar fi gălăgie, nu pentru că ar fi gunoi în urma festivalului, nu pentru că n-ar vrea localnicii ca localitatea lor să fie vizitată de turiști. Nu. Supărarea lor era cauzată de faptul că organizatorii nu le-au asigurat intrarea gratuită, chiar dacă ei nu au încercat măcar să facă voluntariat ca să-și câștige biletul.
Adică organizatorii festivalului, care este abia la prima ediție, trebuiau să facă în așa fel încât cei circa cinci mii de locuitori ai Bardarului să poată intra gratuit. Cui îi pasă că sunt cheltuieli enorme în organizarea unui astfel de eveniment? Nu bărdărenilor care s-au luat la harță cu organizatorii. Nu mai zic că aceștia erau agresivi și amenințau să urmărească și agenții economici, și vizitatorii și să se răzbune că nu li s-a permis să intre gratuit.
Goana aceasta a moldovenilor după lucruri gratuite mi s-a părut mereu un pic sălbatică și cel puțin periculoasă în timp lung. În loc să ne revoltăm pe stat, pe conducerea care nu-și respectă promisiunile electorale și ne bagă-n mocirlă, pe demnitarii care ar trebui să voteze legi în așa fel încât viața în R. Moldova să fie cât mai ieftină, iar salariile cât mai mari, moldovenii se ceartă cu cei care chiar fac ceva frumos, cu cei care nu sunt susținuți de stat, care caută bani (și-i găsesc, nu-i fură de la noi!).
Moldovenii nu au curajul să se rățoiască la cine trebuie și-și varsă frustrarea pe la Gustaruri și Lune Pline. Degeaba s-au bătut cu pumnu-n piept bărdărenii atunci, dacă la alegeri s-a dus doar jumătate dintre locuitori (și asta e valabil pentru toți care-au rămas în țară).
O zicală englezească spune: „Sunt prea sărac să-mi cumpăr încălțăminte ieftină”. Apoi, adaptată la realitățile mioritice, ar trebui să înțelegem că Moldova e prea săracă ca să nu susținem oamenii și inițiativele frumoase și prea săracă ca să susținem și să tolerăm mârlanii de sus.
Până la urmă, bărdărenii bulangii nu sunt decât niște reflecții ale politicienilor moldoveni. Nu fac nimic bun și vor să fie votați. Nu fac decât rău, dar nu vor să fie taxați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
