Sarmizegetusa – construită printr-o tehnică uimitoare. Terasele dacice supraetajate rezistă de 2.000 de ani

Așezările dacice Sarmizegetusa Regia și Fețele Albe din Hunedoara se disting prin înfățișarea lor. Dacii au depus eforturi considerabile pentru a transforma locurile neprielnice din munți în terase adecvate ridicării unor construcții impunătoare.

Două cetăți dacice învecinate în Munții Șureanu își uimesc oaspeții prin înfățișarea lor, distinctă față de alte așezări antice din România. Sarmizegetusa Regia și Fețele Albe au fost construite cu mari eforturi, după ce anticii au transformat pantele neprimitoare din munți în terase întinse și solide, unele supraetajate, întârite de ziduri de susținere care, potrivit arheologilor, puteau atinge 12 – 14 metri (în cazul Terasei a XI-a din Sarmizegetusa Regia).

Înainte de a-și ridica edificiile masive din calcar, andezit și lemn în Sarmizegetusa Regia și Fețele Albe, dacii au depus eforturi considerabile pentru a amenaja terenurile accidentate ale masivului, unde roca predominantă era micașistul. Sute de terase au fost amenajate de oameni în zona capitalei dacilor, aflată la peste 1.000 de metri altitudine.

„În mod obișnuit, pornindu-se de la forma variabilă a unei terase naturale, s-a procedat la excavarea pământului și a stâncii dinspre deal a terasei naturale și a depunerii acestora în marginea dinspre vale. Când excavația ajungea, în partea dinspre deal, la nivelul superior al stâncii, nu era oprită, ci continua încă 0,5 – 1 metru adâncime, pentru că micașistul rămas fără copertină devenea sfărmincios sub acțiunea agenților stratosferici. Pentru a se evita o astfel de situație, orizontala terasei era calculată de așa manieră, încât să permită protejarea rocii native cu o copertină din pământ galben tasat, așezat pe ea, iar peste el era așezat pământ obișnuit. Pe acest ultim strat urmau să se ridice construcțiile”, arătau arheologii Ioan Glodariu (1940 – 2017, fost şef al şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia în anii ´80), Eugen Iaroslavschi și Adriana Rusu, în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).

Ziduri de piatră masive protejau terasele

Cea mai dificilă operațiune în lucrările de amenajare a teraselor era consolidarea umpluturii acestora în partea dinspre vale. Straturile de pământ și piatră erau așezate alternativ, iar pământul brun era amestecat uneori cu argilă pentru a-i crește duritatea. În zona Sarmizegetusei Regia, potrivit arheologilor, sute de mii de metri cubi de pământ și piatră au fost excavați pentru a fi folosiți la transformarea unor mici terase naturale și a pantelor, în peste o sută de terase create de om, cu lungimi și lățimi de zeci de metri.

Marile terase ale Sarmizegetusei Regia (IX, X, XI), pe care au fost ridicate templele, erau protejate de ziduri puternice, menite să împiedice alunecarea acestora. Erau protejate și dinspre deal și din părțile laterale de alte ziduri mai mici ca dimensiuni, toate construite în tehnica murus Dacicus.

„Cu ajutorul zidurilor s-a asigurat stabilitatea uriașelor mase de umplutură ale teraselor a IX-a, a X-a și a XI-a. Mai mult, cele trei terase sunt etajate și de fiecare dată terasa inferioară este mai lungă decât cea aflată deasupra ei, astfel că zidul de susținere a terasei superioare îndeplinea, concomitent, și funcția de a proteja pe cealaltă. Dispunerea în trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea proporțiilor, imaginea Pergamului antic”, informa arheologul Ioan Glodariu, cu o activitate de peste 40 de ani în cercetarea așezărilor dacice.

Terasa a IX-a din Sarmizegetusa Regia era protejată în marginea dinspre deal de un zid și susținută spre vale de două ziduri. Terasa a X-a, amenajată în mai multe etape, era protejată în Antichitate de un zid de susținere care se ridica la circa 6 – 7 metri, iar un alt zid ar fi fost ridicat pentru sprijinirea ei, odată cu începerea construcției la templul de andezit. Terasa a XI-a, pe care cele mai multe temple din Sarmizegetusa Regia, cu o lungime de peste 200 de metri și o lățime de circa 50 de metri, ar fi fost sprijinită de mai multe ziduri pentru a preveni alunecarea ei.

„Cel mai puternic zid de susținere se află pe latura de sud a terasei a XI-a, amenajată în trei etape succesive. Înălțimea finală a zidului de susținere a terasei nu putea fi în antichitate mai mică de 12 – 14 metri. Totodată, terasa era protejată pe latura de nord de un alt zid”, arătau autorii volumului despre cetățile dacice.

Peste 100.000 de metri cubi de umplutură au fost folosiți numai la amenajarea terasei pe care se află marele sanctuar circular, soarele de andezit și ruinele altor cinci temple de calcar și andezit.

Terasele supraetajate de la Fețele Albe

Aflată în vecinătatea Sarmizegetusei Regia, aşezarea dacică Feţele Albe a atras atenţia arheologilor la mijlocul secolului trecut, însă a fost mai puțin cercetată de-a lungul timpului. Unii istorici au numit locul „un cartier de lux al capitalei dacilor”, ridicat în locul numit „Şesul cu brânză” după ce dacii au săpat aici cinci terase, unele dispuse în trepte, pe care le-au consolidat cu ziduri puternice.

Arheologii au remarcat asemănarea acesteia cu Sarmizegetusa Regia, dar și cu cea a orașului antic Pergam.

„Complexul de ziduri de pe terasă dă impresia unei aşezări mari, înfloritoare, pentru amenajarea căreia s-au făcut multe eforturi. Terasele suprapuse, încinse de brâurile zidurilor de calcar, aduc în minte, păstrând, fireşte, proporţiile, imaginea Pergamului elenistic. Nicio aşezare dacică descoperită până acum nu se poate compara, din punct de vedere arhitectonic, cu ceea ce s-a găsit la Feţele Albe. Un tablou asemănător îl oferă doar terasele incintei sacre de la Sarmizegetusa”, arătau arheologii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, într-un studiu publicat în 1969 în revista „Acta Musei Napocensis”.

Deşi Feţele Albe se află la mai puţin de patru kilometri de Sarmizegetusa Regia, a rămas unul dintre cele mai neglijate monumente istorice din România. După 1990, turiştii, căutătorii de comori şi amatorii de ritualuri ajunşi în număr tot mai mare aici au grăbit devastarea sitului.

În Sarmizegetusa Regia și Fețele Albe, toate edificile se află pe terasele amenajate de antici. Ele nu ocupau complet suprafața acestora.

„În jurul locuințelor și anexelor lor rămânea așadar suficient spațiu pentru curți. Dacă pe pantele piezișe din apropiere se aflau grădini nu putem ști, dar sigur nu erau terenuri agricole. De altfel, chiar cultura plantelor la astfel de înălțimi era aproape imposibilă. Ca urmare, din punct de vedere economic, așezările în discuție reprezentau, în primul rând mari centre de producție meșteșugărească și mari consumatoare de produse aro-alimentare, furnizate, desigur, de câmpiile mănoase dinspre valea Mureșului”, susținea arheologul Ioan Glodariu.