1. Gheorghe Janău deține 40 ha de pământ arabilla magazinul din satrectorul gimnaziului Crăsnășenilocuitori, au mai rămas prin sat mai puțin de jumătate. Mai mult, sătenii continuă să facă mâncare la cotlon, să se încălzească la sobe pentru că „gazul n-a ajuns până la ei”, la fel cum „n-a ajuns” nici asfaltul sau sistemul de canalizare.

Am ajuns în satul Crăsnășeni a doua zi după hramul localității. Și fie că lumea se relaxa după sărbătoare, ori dimpotrivă, era plecată la muncile câmpului, ulițele satului erau de-a dreptul pustii. Doar o bătrână se auzea trebăluind prin curte, dojenind găinile care au îndrăznit să iasă pe sub poartă, iar la magazinul din sat un bătrân sorbea gânditor dintr-o ceașcă. În rest, numai curcile și gâștele care se plimbau nestingherit pe drum mai spărgeau liniștea apăsătoare din sat.

„Cei care au plecat cu familiile nu se mai întorc”

Primul popas l-am făcut la școala din sat. Aici, într-o clădire impunătoare cu o capacitate de 650 de elevi studiază doar 138, și an de an numărul acestora scade. „Anul acesta avem cu zece copii mai puțin. O parte din copii au plecat cu părinții peste hotare. Mulți pleacă în Italia, apoi își iau copiii și nu se mai întorc. Din păcate, pleacă cei mai buni”, povestește directorul gimnaziului, Anatolie Pinteac. El remarcă faptul că migrația a luat proporții în satul Crăsnășeni și că în localitate au rămas doar bătrânii și copiii. „Cei care au plecat cu familiile, nu se mai întorc. Revin doar cei care au rude apropiate aici. În mare parte, e vorba de cei care muncesc în Rusia. Cei care muncesc în Europa și-au luat familiile acolo”, subliniază directorul, care anterior a muncit câțiva ani în Italia.

Vasile, un tânăr din localitate, lucrează în Rusia de mai bine de zece ani, dar a revenit pentru puțin timp ca să adune recolta de pe deal. „Aici nu-s locuri de muncă. Poate cei care sunt mulțumiți cu salariul de aici, mai muncesc, dar eu nu-s dispus să muncesc pe atâția bani. Eu muncesc la Moscova. E mai bine acolo. M-aș muta de tot, dar e mai complicat cu actele”, îmi spune din mers tânărul, în timp ce pleca cu căruța să adune porumbul de pe deal.

Vaca e izvorul casei

La fel, este plecat în Rusia la muncă și soțul Olgăi Șaptefrați, poștărița din sat. Mamă a cinci copii, femeia muncește cu un salariu de 1100 lei, dar este mulțumită că măcar are un loc de muncă. Când am întrebat-o dacă e mereu așa pustiu satul, femeia remarcă: „Întotdeauna. Tineretul e plecat peste hotare. N-are la ce să stea în sat. Salarii n-au, serviciu n-au. Avem numai școala, poșta, primăria și grădinița, restul toți sunt șomeri. Oamenii se întrețin din bucățica de pământ pe care o au. Eu am cinci copii. Muncesc de dimineață până seara, am și cal, și vacă, și porc, și păsări, și muncesc aici în fiecare zi pentru 1100 de lei. Omul mi-i plecat peste hotare ca să pot să-mi învăț copiii. Două fete au terminat universitatea, a treia a dat la jurnalistică”, explică poștărița.

Dacă în alte sate se găsesc 2-3 proprietari de pământ care iau cotele sătenilor ca să le prelucreze, în Crăsnășeni nu se întâmplă asta. Hectare întregi de pământ stau neprelucrate de ani de zile. „Plâng dealurile la noi că stau în pârloagă. N-are lumea cu ce să le lucreze. Eu anul acesta am dat cu ierbicide și-mi pare rău că, au dat căldurile cele mari și au stopat păpușoii. Am rămas fără recoltă. Dar pământul m-a costat bani. Am cumpărat semințe cu 30 lei kg, să fie mai bune”, se plânge femeia. Ea declară că s-a gândit să lase pământul neprelucrat. „Dar nu pot. Că el mă hrănește. Omul meu zice: „Dacă te simți rău, vindem vaca”. Da cum s-o vindem. Vaca e izvorul casei. Ai lapte, ai brânză, ai smântână. De nevoie mai vinzi un kg de brânză și mai faci de pâine. Dar așa e foarte greu”, conchide poștărița.

Nu se tem că vor tăia gazul

Și Tamara Țigănescu, bibliotecara din sat zice că vaca e scăparea ei. „Cu vaca ne mai hrănim și cu un cal, că aduci de pe deal recolta. Ce poți face cu 1000 de lei salariu? Totuși, mulțumim că-i pace și avem un loc de lucru. Așa-s toate salariile de la stat”, afirmă resemnată femeia, în timp ce-mi face o prezentare a obiectelor adunate de ea în Muzeul Satului.

Gheorghe Janău deține 40 ha de pământ arabil

Pentru că a fost recenzor la recensământ, femeia mai spune că locuitorii o duc greu, se descurcă doar cu ajutorul banilor primiți din afara țării. „Care mai primesc un ban de peste hotare, se mai descurcă. Dacă 10% au baie sau WC, atunci vă dați seama cum trăiesc”, spune bibliotecara. Mai în glumă, mai în serios, Tamara Țigănescu susține că sătenii nu se tem că rușii ne vor „tăia gazul”, și asta pentru că în sat nici nu există conductă de gaz. „Majoritatea fac mâncarea la cotlon și doar încălzesc mâncarea la butelie. E prea scump. O butelie de gaz costă peste 400 de lei. Aproape o pensie a unui bătrân”, conchide femeia, care și-ar fi dorit și ea să plece la muncă în străinătate, dar nu poate. Așa că a rămas în sat, iar mai nou îi învață pe copii cum să utilizeze un calculator, ca să poată vorbi cu părinții plecați.

„Cu o pensie de 700 de lei putem pleca în Europa?”

Agenți economici practic nu sunt în Crăsnășeni, iar investiții nu se fac decât în reparația caselor și a gardurilor. „Agenți economici avem patru – patru magazine, care dacă n-ar funcționa, nu știu ce ar face sătenii. Mulți bătrâni, nu se descurcă și după ce achită facturile, achită impozitele, și, dacă n-au bani de pâine, trec pe listele de datorii. Agricultori n-avem. Pământurile au fost lucrate, până nu demult, dar acum nu mai are lumea cu ce le lucra. Și investiții nu-s”, constată Vera Mocanu, secretara consiliului sătesc. Potrivit ei, din cei 1269 de locuitori, conform
recensământului, în sat au mai rămas vreo 750, „cu tot cu studenții care vin doar la sfârșit de săptămână”.

Copiii joacă biliard la magazinul din sat

Cât despre politica externă a țării poștărița spune: „La noi oamenii nu au timp să discute despre Rusia sau UE. Da pensionarii când vin după pensie zic că parlamentarii și-au făcut deschiderea spre Europa pentru dânșii. Noi n-avem bani. Cu o pensie de 700 de lei putem pleca în Europa?”. Pe de altă parte, când vine vorba de Europa vs. Rusia, Anatolie Pinteac zice că „e cert că lumea vrea în Europa, pentru că rudele pe care le au plecate le spun cum e viața acolo. Mulți de când e regimul liberalizat de vize au fost în vizită și pot să facă o comparație. Dar, noi suntem un stat agricol, și embargourile rusești i-au afectat pe oameni. Și din această cauză oamenii vor o politică mai echilibrată față de Rusia. Pe ei îi interesează să aibă piață de desfacere, deși marea majoritate privește spre Europa, pentru că lumina vine de acolo. Cândva ziceau că lumina vine de la Răsărit, dar nu mai vine deja. Vedem ce vine de la Răsărit”, consideră directorul gimnaziului. Iar secretara consiliului sătesc consideră că „pentru gastarbaiterii noștri trebuie să facem așa să fie bine. Că dacă vor începe să-i izgonească, îi vor înrăi și venind aici n-o să fie bine. Ei și așa suferă: că acolo îi desconsideră pe moldoveni și muncesc la munci deloc ușoare”.

„Anul trecut am vândut merele la piețe”

„Acesta e plecat în Rusia, vecinul lui e în Franța, iar cel de peste drum e în Italia”, îmi explică Valentina Cibuc, în timp ce mergeam către casa primarului, care se afla în concediu. Acesta împreună cu un consătean dețin 12 hectare de livadă de meri. „Anul trecut am vândut merele la piețe, dar anul acesta nu știu ce o să facem. O să încercăm să le vindem. Anii trecuți veneau băieții cu TIR-urile. În trei zile am reușit să strângem 12 ha de livadă. Anul trecut am mai făcut sucuri că n-avem frigidere. Trebuie ca producătorii să se consolideze și să poată face o linie de ambalare, că altfel noi nu trecem în Europa cu ele. Trebuie să respectăm standardele lor”, consideră primarul Pavel Cibuc.
Și Gheorghe Janău, un agricultor din sat este de părere că pentru a avea rezultate trebuie să facem agricultură performantă. „Ne străduim să facem un pic de agricultură performantă. Am procurat niște pământuri, am cumpărat tehnică. E o plăcere pentru mine să fac asta, pentru că businessul de bază e la Chișinău, și investesc propriii bani”, povestește antreprenorul, care de curând a mai procurat o cositoare. Deocamdată el testează dacă merită să faci afaceri în agricultură. Și deși și-ar dori să se mute definitiv în Crăsnășeni și să facă agricultură, deocamdată analizează situația. „Ca să mă ocup serios, trebuie să mă mut în acolo. În principiu, preconizez să fac asta la un moment dat. Dar să vedem dacă încă merită investiția”, spune Gheorghe Janău.

Anatolie Pinteac, directorul gimnaziului Crăsnășeni

Olga Șaptefrați, poștăriță

Fiica e profesoară și e abonată la ziarul TIMPUL. Îi place să citească ziarul. Noi participăm la concursurile de la TIMPUL. Am câștigat două bilete la un concert la Palatul Național. La fel, nepoții mei au apărut în ziar la rubrica TIMPUL copiilor. Fetele iubesc ziarul, mai ales cea mică, care a decis să se facă și ea jurnalistă.

Eu nu prea am timp să-l citesc din scoarță-n scoarță, că de dimineață și până în noapte alerg prin gospodărie, dar îl mai răsfoiesc când reușesc. Îmi place ziarul.

Date statistice:
Prima atestare – 1667
Nr. populației – 1269