”Scandalul este enorm. Pentru un grup care a ales ca slogan ”E timpul pentru tehnica germană”, e o catastrofă”, notează Le Monde.
”Căci nu e vorba doar despre faptul că VW ar fi mințit, că ar fi trișat falsificând rezultate într-un moment în care lupta pentru protecția mediului este o prioritate mondială. Dar cum de VW a putut trece cu vederea asemenea practici atunci când Europa își propune să se conformeze în avans regulilor privind emisiile?
Afacerea depășește VW. Ea umbrește imaginea europenilor, care dau lecții și se pun în fruntea luptei pentru protecția mediului și împotriva încălzirii climatice.
Umbrește credibilitatea europenilor, care în pline negocieri pentru tratatul commercial transatlantic, nu încetează să se laude cu superioritatea standardelor lor industriale.
Afacerea depășește cazul singular al constructorului german de automobile. Este ceea ce o face, cu atât mai mult. de nescuzat”, se spune în editorialul ziarului Le Monde.
În Germania, presa nu arată deloc că se mulțumește cu scuzele președintelui VW, Martin Winterkorn și cere ca mai multe capete să se rostogolească pe scări.
Cotidianul popular Bild se întreabă ”ce știa cu adevărat Președintele director general al Volkswagen, Martin Winterkorn, despre acest scandal”. Iar Handesblatt titrează ”Un Waterloo pentru Winterkorn” și spune că acesta are acum două opțiuni: să facă imediat curățenie sau să demisioneze. Deutsche Welle o spune direct: Winterkorn trebuie să plece.”Puțin contează nivelul său de implicare”.
Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne a aprobat, cu majoritate calificată, cotele obligatorii de găzduire a migranților, pentru fiecare stat membru. Iar presa internațională insistă asupra diviziunilor tot mai adânci dintre membrii Uniunii.
”Criza refugiaților divide tot mai adânc Uniunea Europeană”, este și titlul comentariului din Los Angeles Times.
”Acum trei ani, Uniunea Europeană se acoperea de Gloria Premiului Nobel pentru Pace și era lăudată pentru susținerea valorilor – europene – ale democrației și demnității umane.
În aceeași măsură, clubul celor 28 de națiuni caută acum răspunsuri mai puțin europene și mai puțin unite în cea mai gravă criză a refugiaților de după cel de-al doilea război mondial.
Pe fondul reproșurilor amare între statele membre și scene de confruntare cu gaze lacrimogene între poliție și solicitanții de azil, inițiative-cheie ale UE sunt în pericol, inclusiv eliminarea granițelor naționale și abordare colectivă a provocărilor comune”.
Washington Post se ocupă și el de diviziunile între partenerii europeni, dar se focusează pe situația din Balcani, unde corespondentul de la Belgrad vorbește despre războiul verbal, ”patetic” și ”dizgrațios”, care a izbucnit în regiune. Problemele gestionării valului de refugiați au reînviat vechi diferențieri dintre Serbia, Croația, Macedonia, și Slovenia, datând de la prăbușirea fostei Iugoslavii, la începutul anilor 90.
”Serbia acuză Ungaria că a folosit gaze lacrimogene împotrva migranților de la frontieră Și a protestat atunci când Croația a închis majoritatea punctelor de frontier, generând o mare aglomerație de camioane în Serbia.(…)
Ungaria critică Serbia că nu a reușit să-I oprească pe migranți să arunce cu pietre spre polițiștii ungari aflați la frontieră. Tot Ungaria acuză Croația că îi încalcă suveranitatea trimițându-I mii de migranți. Și de asemenea acuză Grecia că nu oprește afluxul. Slovenia își exprimă furia pentru faptul că vecina Croația îi înghesuie pe migranți la frontierele sale”.
Presa internațională continuă să caute răspunsuri privind adevăratele obiective pe care Moscova le urmărește prin sporirea prezenței militare în Siria.
”Ce Dumnezeu vrea Rusia în Siria?” Se întreabă Newsweek.
”Ar fi două posibile scenarii.
1. Cu legăturile diplomatice slăbite și sub puternice sancțiuni economice, Rusia a decis că oricum nu are nimic de pierdut în a se confrunta cu Occidentul și a-l scăpa pe Bachar al Assad de un sfârșit tragic.
2. Rusia acționează pentru a câștiga pârghii diplomtice în orice situație din Siria și acum nu face decât să-și crească acțiunile
(…) Pe scurt, Rusia pregătește o acțiune militară substanțială, official pentru a-I ajuta pe refugiați și a se lupta cu ISIS, dar practic pentru a ajuta regimul Assad.
Susținerea militară rusească pentru Assad nu ceva nou. De multă vreme, Rusia a trimis arme regimului de la Damasc și există bănuieli de mult timp că trimite și consilieri militari care ar putea avea un rol în timpul luptelor. Acum, o implicare rusească directă reprezintă o escaladare majoră. (…)
Orice campanie aeriană rusească implică riscul unui conflict cu forțele americane. Cu forțele aeriene americane angajate în fiecare zi împotriva Statului Islamic, prezența rusească poate duce la confruntări accidentale.
Riscul este amplificat de tensiunile și așa existente la nivel înalt între Rusia și Statele Unite, ceea ce reduce foarte mult canalele de comunicare militară pentru a evita conflictele în spațiul aerian sirian.
În sfârșit, creșterea prezenței militare rusești ar purea îngreuna și găsirea unei soluții diplomatice în Siria”.
Sursa: RFI.RO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
