Dacă mergem pe ierarhia „ia nacialinic, tî durac” (eu sunt șef, tu esti un prost), riscăm, să ne lovim de stâncile primejdioase ale realității (probleme artificiale, referitoare la pragmatismul nostru, care nu-și au rostul în învățământ). 

Orice domeniu, realmente vorbind, inclusiv învățământul din RM, are cuie destule pentru tălpi. Există probleme, ale căror soluții le poate găsi statul, dacă ar susține pe drept oamenii conștienți, demni, verticali, talentați. Problemele sunt cunoscute: elevi rămași fără tutelă care nu au dragoste de carte, în schimb, de mici au simțul fin al banului, câștigat de părinții lor „la Italia”; pedagogi umiliți de stat cu salarii derizorii și marginalizați de politica statului, însă conștienți și doritori, mulți dintre ei, să se încadreze într-un învățământ modern; funcționari de la ministere, inspectori aroganți, neprietenoși, care vin în inspecție cu aere de superioritate și care nu acceptă un dialog de egalitate, de colegialitate.

Logica se termină acolo unde începe învățământul din RM

Despre BAC 2013 se mai vorbește cu aceeași febră cerebrală, pentru că ultimele rezultate se vor anunța după 15 iulie, iar șansele de trecere a BAC-ului, în sesiunea repetată vor face și mai ridicată temperatura, la propriu. Deci, Regulamentul de BAC din anul acesta, nu a fost unul nemilos, radical, care să demonstreze că suntem buni numai la păscut cârlanii, vorba lui Creangă. Metoda curentă îndreptată spre obiectivitate a fost să pună punct „furtului intelectual” (devenit deja o normă, azi în concepția elevului, profesorul care nu poate fi „cumpărat” nu este bun, iubit, respectat), să demonstreze că acei elevi care „o cam răreau de la ore, alții bolnavi de „chiulangită” cronică, dezinteresați de carte, de lecturi, de cunoștințe sunt invitați să se rețină mai mult pe la ore, să învețe formule de matematică, să nu aibă oprobiu (greață, mai pe înțelesul acelora care habar n-au că la bibliotecă se dau cărți, și nu bere) de o carte pe care e obligat să o citească. Pentru că situația demografică ne-a micșorat numărul de copii în țară, organele de resort au impus ca numărul de elevi în clasă să nu fie mai mic de 25. Să cred că logica se termină acolo unde începe învățamântul din RM? Cu 30-35 de elevi fie obligați mai mult de părinți să vină la liceu, fie neavând unde să muncească după studiile gimnaziale, fie neavând bani suficienți pentru un contract la o școală de meserii, poți avea calitate în instruirea lor? Tineri care cresc în singurătatea lor casnică, fără modele de țară, de familie, de școală oare nu au nevoie de o școală prietenoasă lor care să-i adopte, să-i îndrume, să le dea bucuria să o urmeze, să le elimine „cariile” tinereții lor? Din păcate, afirmația lui Eminescu „se minte în școală, în stat, în biserică” e valabilă și azi, de aceea integrarea școlii noastre în UE tergiversează în preluarea valorilor și principiilor, ce asigură bunăstarea ce ne-o dorim și nouă.

Există atâtea oportunități pentru tineri în formarea unui caracter integru

Am citit un articol în ziarul TIMPUL publicat în numărul de vineri, 5 iulie, despre cel mai performant sistem de învățământ din lume care este în Finlanda. Aici „ …școala pune preț pe calitatea profesorilor, investind doar în cei care realizează performanțe; calitatea profesorilor finlandezi este, pur și simplu, exemplară”; „filosoful finlandez John Vilheln Snellman mobiliza masele în jurul unei idei că numai educația poate duce la bunăstare”; „salariile pe care le primesc sunt printre cele mai mari din Europa, alături de Germania, Marea Britanie și Franța. Statul finlandez e preocupat de asigurarea unui învățământ viabil, capabil să motiveze elevii. Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educația, nu acumularea de bunuri”. Atunci îi întreb pe colegii mei: „Intelectuali din toată republica, sunteți de acord să transbordăm Finlanda la noi în R. Moldova? BAC avem și noi, ce ne lipsește? Ne lipsește o re/lecturare, a „Descrierii Moldovei” de Dimitrie Cantemir, în special, o interpretare corectă a capitolului „Moravurile moldovenilor”. Ideile savantului „înfumurarea le e mamă și sumeția soră; în general, sunt îndrăzneți și gata de gâlceavă, totuși se sting repede și se împacă cu adversarii; sunt glumeți și voioși, de beție nu fug, dar nici nu se pierd după ea, nu sunt cumpătați în sentimente, dacă au noroc se îmflă în pene. De altminteri, moldovenii nu numai că nu iubesc cartea, ci aproape toți o urăsc… Ei socotesc că învățații nu pot să fie oameni cu mintea întreagă, așa că, dorind să laude cultura cuiva spun că a ajuns nebun de atâta învățătură” nu mă fac să-mi hulesc semenii, să-mi batjocoresc neamul, dar să urăsc și mai mult năravurile pe care mi le oferă schimbarea timpului. Astăzi, există atâtea oportunități pentru tineri în formarea unui caracter bun – biblioteci dotate, reuniuni literare, ateliere și școli de creație, organizații în care-și pot demonstra abilitățile și capacitățile, inițial prin implicarea lor de voluntariat. Există portițe, rămâne doar să aibă cine le deschide și… aducem învățământul din Finlanda la noi acasă. Contrazicând spusele lui Cantemir, eliminăm tacerea din noi vizavi de degradarea învățământului la care ne face părtași. Unde e cenzura oamenilor onești, dacă înțelegem că scrierea sa a fost un strigăt de durere, o alarmă la ușile închise de noi, în noi.

Silvia Strătilă,
profesoară,
Liceul „V.Alecsandri”