Sau că soluţionarea crizei politice va face soarele să-mi lumineze mai tare pe cer, iar apa din robinet să fie mai sănătoasă. Un preşedinte nu-mi va achita facturile exagerate, şi nici nu va încerca să-mi schimbe marfa stricată din magazin în una normală. Nu cred că un preşedinte va fi în stare să-mi repare toate drumurile din ţară şi să creeze condiţii normale de muncă pentru revenirea conaţionalilor mei acasă. Un preşedinte nu va fi în stare să oprească numărul mărit de accidente, crime şi violuri. Un preşedinte nu va găsi câte un părinte pentru fiecare copil orfan din Moldova. Un preşedinte nu o să-mi facă niciodată reparaţie în casă şi nu o să umple bibliotecile cu cărţi noi şi calitative. Un preşedinte nu va spune niciodată „suntem români şi punctum”, pentru că nu vrea să strice relaţiile cu Rusia şi vrea gaz ieftin şi piaţă de desfacere a vinurilor. Un preşedinte nu va scăpa ţara de alcoolism şi nu va ridica nivelul de cultură în societate, pentru că omul beat şi incult votează cu oricine. Un preşedinte nu va înceta niciodată să ne împartă în moldoveni şi români, pentru că astfel îşi pierde electoratul. Un preşedinte nu va umbla cu tancul deasupra maşinilor parcate neregulamentar, deoarece una din acele maşini s-ar putea să fie jeep-ul cumătrului. Un preşedinte nu va opri niciodată demolarea clădirilor istorice şi mutilarea Chişinăului, pentru că un preşedinte are nevoie de investitori şi capital, ci nu de dinozauri ai arhitecturii. Un preşedinte nu va sponsoriza niciodată un muzician, pictor sau regizor adevărat, pentru că realitatea acestuia nu este realitatea preşedintelui şi nu prinde bine la public.
Mă gândesc că eu nici nu prea am nevoie de dumneavoastră, domnule viitor preşedinte. Depăşirea crizei constituţionale şi politice nu reprezintă pentru mine mai mult decât un termen folosit cu exhaustivitate de politicieni şi menit să ascundă adevăratele probleme cu care se confruntă R. Moldova. Aţi auzit vreun guvernant vorbind de criza socială, criza culturală, criza forţei de muncă, criza identitară sau criza educaţională? Eu nu, pentru că astea nu sunt problemele preşedintelui, ci problemele poporului. Problema preşedintelui este cum să fie ales de restul politicienilor, ci nu cum să guverneze un popor. Poporului în acest timp i se creează duşmani-fantome cu nume frumoase precum criza constituţională. Şi în timp ce viitorul preşedinte încearcă să-şi rezolve criza personală prin saune, poporul înjură şi învinuieşte criza constituţională de toate relele care i se întâmplă. Ţi-au plecat părinţii în Italia la muncă? Criza constituţională e de vină. Un beţiv la volanul Mercedesului ţi-a tamponat mortal soţia? Iarăşi e de vină criza constituţională. Feriţi-vă de acest duşman, pentru că cel mai rău duşman e duşmanul inexistent.
În cazul în care vom avea totuşi un preşedinte, aş vrea ca acesta să uite de metaforele politice şi crizele personale şi să se ocupe de problemele reale, printre care – şi cele enumerate mai sus. Jur să iubesc un astfel de preşedinte, indiferent de ce culoare politică va avea. Până atunci, sunt mai mult ca sigur că nici eu, nici poporul acestei ţări nu are nevoie de un preşedinte.
