Eu locuiesc într-o zonă turistică, unde există multe localuri nocturne de distracții, poate mai multe ca în restul țării. Dar noaptea poliția mereu este la datorie, mai ales în zona aceasta, mai ales la sfârșit de săptămână și în zile de sărbătoare, vara când fluxul de turiști este enorm, în special în localurile unde se adună tineretul. Și vă mai spun încă ceva: este vorba și de nivelul de cultură și responsabilitate.

Atât de mult cum se bea în Moldova, în rândurile tinerilor, cred că se bea numai în Rusia sau alte țări ex-sovietice.

Nu zic, există excepții peste tot, porci și glod există peste tot, numai că în cantități diferite. Consumul de alcool este răul cel mai mare al societății din Moldova. Beau toți de la vlădică până la opincă. Cei cu bani beau băutură aleasă, cei fără bani beau băutură contrafăcută, care le mutilează sistemul nervos și îi transformă în monștri. În Moldova nu se face niciun pas fără băutură, începând de la naștere și terminând cu moartea. Orice eveniment, fie cât de neimportant, e urmat de cinste. Fie că a arat grădina, sau i-a fătat purcica, sau a scos pâinea din cuptor, ori a câștigat milionul, se bea mult și fără măsură. Beau toți: tineri și bătrâni, bolnavi și sănătoși, săraci și bogați, credincioși și atei, frumoși și urâți, cuminți și nebuni, intelectuali și țărani, bărbați și femei. Beau de suflet, de scârbă, de bucurie, de gelozie, de ură, de disperare, de sărăcie, de bogăție. Beau la început de an, la început de lună, de săptămână, de anotimp, de deceniu, de veac, de mileniu. Beau dacă au pierdut sau dacă au câștigat, dacă s-au căsătorit sau au divorțat. Cinstitul, cum îl numesc tradițional moldovenii, a devenit un ritual diavolesc, care seacă sufletul, mutilează mintea și aduce imense tragedii în casele băutorilor. Divorțuri, copii orfani și semiorfani, bătrâni uitați și părăsiți, accidente rutiere, sinucideri, boli cronice, omoruri, pierderi de avere, distrugeri de carieră – toate sunt consecințele beției. Acest viciu a devenit mai periculos ca SIDA și cancerul. Sticla de băutură a devenit un atribut zilnic care e prezent atât în zile de sărbătoare, cât și în zile negre. Unora le poate lipsi din casă icoana, pâinea, sarea, zaharul, dar nu și băutura.

La moldoveni toți sfinții și toți dracii sunt pomeniți cu paharul în mână.

O beție poate începe de la o banală întâlnire la colț de stradă, poate dura câteva zile și se poate termina cu un omor. La beție se pune la cale țara (se vinde sau se cumpără), se încep războaie, se încheie pacea, se formează partide, se fac legi care mai apoi se aplică tot cu capul mahmur. Când cineva vrea să-ți demonstreze respectul, te invită la un pahar. Sticla a devenit cadoul național, cartea de vizită, permisul de trecere, un fel de semn de calitate a vieții. Dacă strămoșii noștri beau cu păhărelul cât degetarul mic și numai în anumite zile de sărbătoare, iar polobocul mai avea încă vin vechi când cel nou trebuia turnat, atunci azi se bea cu căldarea, iar butoiul sună a gol imediat după sărbătorile de iarnă. Toate cântecele noastre populare încep cu „foaie verde” și se termină cu „ridicați paharul”. Dacă nu bei, ești considerat bolnav sau sectant. După părerea unora, nu ești în rând cu lumea dacă nu cinstești. Ești considerat o cioară albă. Se găsesc și argumente științifice, religioase și nu mai știu de care, pentru a te convinge de necesitatea consumării abuzive a alcoolului.

Dacă nu bei, nu ești bărbat adevărat. Dacă nu torni, atunci când cineva îți calcă pragul, ești zgârcit.

Până și în biserică se duc cu sticle de băutură și încă unii preoți le indică ce băutură să aducă. E ceva îngrozitor! Pe an ce trece, generațiile devin tot mai dependente de alcool, dar nimic nu se întreprinde. Unii și-au făcut averi de milioane, alții au pierdut milioane, unii și-au pierdut familia, sănătatea, apropiații, chiar viața, iar băutura așa și nu a fost stârpită. Expresia „Ce să facem, toți beau” a devenit o îndreptățire la nivel național. Unii nu au bani pentru medicamente, fructe, cărți, bomboane, în schimb au pentru rachiu. Mulți se pot lipsi de sex, de teatru, de cinema, de atribute de igienă, dar nu și de alcool. Dacă în scurt timp nu vor fi luate măsuri urgente și efective, peste câțiva ani ne vom pomeni într-o societate alcoolizată, degradată fizic și spiritual și cu mutații genetice grave și ireversibile.

Paula Pascari