Se vorbea despre iniţierea grupurilor de alolingvi în instituţiile de stat care să înveţe limba română. Sigur că se cere ca aceste cursuri de studiere a limbii române să fie finanţate din bugetul statului, adică din banii noştri.
Din păcate, nu dispun de informaţii cât ne-ar costa această salutară decizie. Mai pe ţărăneşte: nu ştiu cât ne-ar costa să-i învăţăm româna pe vorbitorii de limba rusă din R. Moldova, dar dacă aş şti, mi-aş pune mâinile în cap. Subsemnatul, în calitate de profesor de limba română, am predat asemenea cursuri – în legătură cu trecerea la grafia latină – la grădiniţa din sat şi la primărie. Cursuri plătite şi atunci.
Referitor la subiectul abordat, revin la trecutul mai îndepărtat. În toamna anului 1944, ocupam funcţia de director al şcolii din Onişcani, raionul Bravicea. Informaţiile, dările de seamă, toată calendaristica şcolii era scrisă în limba „de stat” – limba rusă. Vrând-nevrând, a trebuit să încep a învăţa limba lui Lenin. Noroc de dicţionarele francez-rus şi rus-francez (altele nu aveam), de nişte poezii de-ale lui Puşkin, dar şi de perseverenţa mea, că am început să mă descurc şi în rusă. Îmi amintesc de o dificultate învinsă cu greu: nu-mi intra în cap cum să zici într-un singur cuvânt pişu perom (scriu cu peniţa), pe când în română, franceză sau germană prepoziţia este obligatorie. Mai târziu mi-am dat seama că predlojnîi padej (cazul excepţional) corespundea într-o anumită măsură latinescului ablativ.
Ca mine, alţi sute de mii au trecut pe sub asemenea furci caudine. Ci ruşii, venind atunci pe tancuri, n-au plătit „cursurile” de limba rusă pentru moldoveni, precum nu au făcut-o nici mai apoi. Dar iată că, după ce s-au considerat stăpâni aici, acum cer ca Guvernul moldovenesc să le plătească cursurile de limba română, cu bani din buzunarul nostru, al băştinaşilor.
Mai mult, în timpul sovietic, tot din bugetul nostru au fost plătite lecţiile de limba rusă din instituţiile de învăţământ mai bine de o jumătate de secol. A fost ceva fariseic, precum exemplul din 1949, când Moscova a obligat RSSM să transfere în bugetul central 50 milioane de ruble – costurile operaţiei „IUG“, în timpul căreia au fost deportate în Siberia zeci de mii de familii basarabene. Iată un alt caz de etnocid, de deznaţionalizare în care Federaţia Rusă foloseşte banii victimei.
Dacă alolingvii de azi cer ca Guvernul să le plătească cursurile de limba română, hai să cerem şi noi bani din bugetul Rusiei pentru „cursurile” de limba rusă din anii sovietici. Mai bine mai târziu, decât niciodată…
Constantin Bobeică,
Codreanca, Străşeni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
