Manifestul ţarului către Senat şi ukazul Senatului publicate în toate ziarele, prin ordinul Ministerului de Interne, indică Basarabia ca un focar de dezordine şi de nestabilitate politică. Cauza că ţara noastră a picat în rândul guvernămintelor cari sunt clasate printre cele mai turburătoare şi mai primejdioase din punctul de vedere politic să află bazată pe faptul că junimea noastră basarabeană a dat un contingent foarte respectabil partidului revoluţionar rus. Aproape în toate procesele politice au figurat tineri din Basarabia; arestările, exilarea în Siberia, condamnarea la muncă silnică nu încetează de a ne răpi elementele cele mai energice, inteligente şi capabile din rândurile tinerimii noastre. Acest fapt este constatat de însuşi guvernul rus, care de multe ori avu nedibăcia de a spovădui acest adevăr sus şi tare şi faptul nu este adevărat numai în ceea ce priveşte Basarabia, el rămânând constatat şi pentru întregul imperiu rus… Da, elementele cele mai bune pier în momentul de faţă, fiind sacrificate de către guvern, care să opune cu o îndărătnicie necumpănită la orice reforme radicale, fatalmente trebuincioase societăţii ruse, pentru ca ea să poată păşi în linişte pe calea progresului. Regulamentarea şi regularea legilor excepţionale nu va linişti deloc societatea actuală, fiindcă regularea unui arbitrariu nu va schimba întru nimic caracterul său repulsiv; simţământul de justiţie care este călăuza opiniunii publice şi arbitrariul rămâind – lupta teribilă care se face în sânul societăţii ruse de aproape unsprezece ani fără întrerupere şi care a creat fapte regretabile, ca cel de la primul martie anul curent , nu se va potoli prin unicul fapt că acest arbitrariu de azi înainte se află regulamentat. Nesiguranţa individuală, omnipotenţa poliţiei, dictatura guvernatorilor, exilarea fără un cuvânt serios – vor domni ca şi înainte, cu acea diferenţă că de azi înainte victima acestei stări nesuferite va cunoaşte cu 24 ceasuri înainte soarta care o aşteaptă.
Aşadar, starea de asediu este proclamată pentru noi basarabenii, un Consiliu de rezbel în permanenţă va preşeda la Chişinău, împărţind cu profuziunea sa obicinuită verdicturile sale draconice. Se vede că societatea basarabeană n-a deşertat încă până la fund paharul cu veninul amar care-i fu prezintat printr-o soartă crudă de către diplomaţii de la 1812.
Este o ironie teribilă contra justiţiei umane această alipire a Basarabiei la un imperiu cu a căruia trecut istoric noi basarabenii nu avem nimic de comun. Solidaritatea tinerimii noastre basarabene cu tinerimea imperiului rus să află bazată pe legătura forţată politică care a încatenat-o cu destinele generale a imperiului rus.
Cunosc o mulţime de familii basarabene care-şi au copiii exilaţi, condamnaţi la muncă silnică. Nu voi vorbi despre lacrămile nesecabile ale bieţilor părinţi cari trăiesc într-un doliu fără finit pentru un fiu pierdut pentru totdeauna. Proclamarea stării de asediu ne-a azvârlit într-o spaimă neexprimabilă; viitorul, desigur, nu va fi mai liniştit pentru noi decât fu oribilul trecut. Vom vedea iar pe tinerii noştri târâţi în temniţele umede şi întunecoase ale statului, de unde, ca din iadul lui Dante, nu există speranţa de a mai ieşi la lumina zilei. (…)
Basarab,
Chişinău, 15 septembrie 1881
