– Alianţa „Moldova Noastră” a tratat întotdeauna cu deplină seriozitate constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană şi noi considerăm că ne îndeplinim obligaţiunile asumate. Noi am luptat şi continuăm să luptăm cu oponenţii noştri politici. În 2003, AMN a dat comuniştilor prima lovitură, câştigând în alegerile locale Primăria Chişinăului cu 54 procente din şapte contracandidaţi. În 2005, când eram în fruntea Blocului „Moldova Democrată”, am adus în parlament 34 de mandate şi, dacă nu ar fi apărut trădători, comuniştii ar fi dispărut încă din acel an. Dar au fost profitori care s-au folosit de Bloc şi, atunci când au nimerit în parlament, au votat pentru Voronin. Eu am refuzat totul în numele consolidării forţelor democratice. Dacă vreţi să ştiţi, şi autorul Alianţei pentru Integrare Europeană în formula actuală tot Urecheanu este.
– De ce, totuşi, unii cred că nu susţineţi în întregime poziţia Alianţei?
– Vreau să vă spun că, dacă noi dăm aprecieri celor întâmplate la 28 iunie 1940, la 13 iunie 1941, la 6 iulie 1949, atunci de ce nu luăm o atitudine şi faţă de cele întâmplate la 4 aprilie 2005, când cei pe care îi ştim cu toţii au votat pentru alegerea lui Voronin în fruntea statului? Acum, o parte din mass-media încearcă să mă plaseze pe mine alături de altcineva. Vă amintesc că, după alegerile locale din 2007, datorită Alianţei „Moldova Noastră”, lui Voronin i s-au luat 21 din cele 32 de raioane, unde au venit forţele de orientare democratică. Noi continuăm demolarea comunismului la nivel local, unde îi facem pe comuniştii să plece din posturile-cheie. Un alt exemplu e ceea ce s-a întâmplat după 5 aprilie 2009. Liderii Uniunii Europene ne-au îndemnat pe toţi să susţinem un dialog cu comuniştii. „Noi nu vă spunem că trebuie să votaţi cu comuniştii, dar să nu săpaţi tranşee în Republica Moldova, să fie un dialog civilizat între componentele care au ajuns în parlament”, ne sfătuiau ei. Atunci, domnii Ghimpu şi Filat au refuzat categoric această propunere.
– Dar credeţi că e posibil să ai un dialog civilizat cu comuniştii?
– Noi am fost obligaţi să optăm pentru dialog. Semnalul nu era din Chişinău, ci de la 720 de europarlamentari, în numele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adică a majorităţii statelor europene. Noi nu trebuie să manifestăm capricii de nivel local, ci să reconfirmăm dorinţa noastră de integrare în UE. Javier Solana mi-a spus direct: „Filat şi Ghimpu au refuzat, dacă şi dumneavoastră refuzaţi să susţineţi un dialog civilizat cu comuniştii, atunci nu ştiu cum se va uita la voi Europa”. Da, m-am întâlnit cu tovarăşul Voronin, chiar dacă ştiam că va fi în detrimentul imaginii AMN. Atunci, nu puteam ieşi la televiziune şi zice: „Oameni buni, eu mă joc cu comuniştii ca să le atrag atenţia asupra mea”. Lor nu le ajungea un vot, pe care, până la urmă, puteau cu uşurinţă să-l găsească printre democraţi. Voronin a crezut că suntem de partea lui. Anume astfel l-am dus de nas până la 3 iunie. În acea zi, a venit în fracţiunea noastră şi m-a întrebat: „Votăm?”. Am râs şi i-am spus sincer că nu votăm. A urmat o conferinţă de presă, unde el a spus că Urecheanu s-a jucat cu comuniştii. Dacă mă duceam să votez cu PCRM, eu eram azi prim-ministru, AMN avea şi viceprim-ministru, dar şi câţiva miniştri. Vă spun cu toată sinceritatea: era imposibil ca eu să fac un joc cu comuniştii.
– Dar se vorbea atunci că la mai mulţi membri ai AMN li s-au propus bani, funcţii?
– Într-adevăr, unuia i s-a propus un apartament cu patru odăi şi bani, altuia – postul de vicepriministru, celuilalt – de vicepreşedinte al Parlamentului etc. Unei persoane, la 2 iunie, i s-au propus 2 mln. de euro, iar dimineaţă, pe 3 iunie – 10 mln. de euro. Dar cunoaşteţi ce s-a întâmplat – nimeni n-a trădat.
– E adevărat ce vorbeşte lumea – că Urecheanu se străduieşte să-i împace pe toţi în AIE?
– Atunci când toţi sunt supăraţi, eu contribui la ameliorarea situaţiei. Întotdeauna când cuiva i se urcă fala Puterii la cap, ne străduim să-l punem la punct. Chiar comportamentul preşedintelui interimar al ţării, inclusiv preşedinte al parlamentului, şi al primului-ministru depăşesc, uneori, limitele care se cer respectate în coaliţie. Uneori, ei se comportă de parcă i-ar fi ales întreg poporul, ci nu o coaliţie formată din patru partide politice.
– De ce n-aţi susţinut „decretul Ghimpu”?
– Ar fi straniu, dar şi ruşinos să-l întrebi pe Urecheanu care este poziţia lui faţă de 28 iunie 1940 sau faţă de alte evenimente din istoria neamului nostru. Eu am votat şi mi-am pus semnătura, încă la 27 august 1991, pentru independenţa ţării, iar valorile naţionale nu se schimbă. Decretul parcă ar pune la îndoială Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, unde toate sunt bine stipulate. Ghimpu trebuia să ne informeze pe toţi despre acel decret. Dar el este o opţiune electorală, care, cu părere de rău, dezbină societatea şi AIE. Iar asta se întâmplă acum, când am reuşit, în sfârşit, să avem la mână foarte multe semnale pozitive în procesul de soluţionare a diferendului transnistrean – Merkel cere evacuarea armatei ruse de pe teritoriul RM, Medvedev şi Ianukovici semnează o declaraţie comună… Era oare momentul să ne grăbim cu asemenea decret? Am declarat şi eu că-l susţin, dar trebuie să vedem la modul real ce valoare pozitivă ar aduce el. A fost un moment pozitiv doar pentru Mihai Ghimpu şi partidul său. În maniera în care a procedat, dumnealui putea s-o facă doar în cazul dacă ar fi fost ales, prin vot direct, de către toată populaţia republicii. Trebuie să ţinem minte: ţările mari fac o politică mare, iar ţările mici trebuie să facă o politică deşteaptă, altminteri călcăm pe greblă. Ruşii ne-au întors de la hotare zeci de cisterne cu vin. Ce vor face la toamnă ţăranii cu strugurii? Vom putea oare, prin decret, să rezolvăm problema vinurilor? De aceea, înainte de a face un pas, trebuie să ne gândim la consecinţele lui. În alianţă trebuie să respecţi şi poziţia celorlalţi membri. Oare acest decret lucrează pentru întărirea democraţiei, pentru menţinerea Alianţei în timpul viitoarelor alegeri parlamentare sau toarnă apă la moara comuniştilor? Poate sunt naiv, dar am şi eu nişte întrebări…
– Cum reacţionaţi la faptul că unii membri ai AMN au trecut recent la PLDM?
– Este un pas care va aduce prejudicii foarte mari. Eu am îndemnat permanent colegii mei din Alianţă să facem tot posibilul ca cele 53 de mandate pe care le avem să se transforme, după alegeri, în 67. Dar, dacă se vor începe migraţii în interior, acest lucru va diminua stabilitatea Alianţei. Unii dintre primii conducători ai statului îi cheamă la ei pe unii lideri ai AMN şi fac presiuni asupra lor. Dar, de fapt, nu s-a întâmplat absolut nimic ieşit din comun. În clasa politică din Moldova sunt şi profitori care, cândva, au trecut la AMN. Sunt cei care i-au trădat cândva pe Mircea Rusu, pe Mircea Snegur, după ce aceştia i-au scos în lume. Unii au dorit să procedeze la fel şi cu Urecheanu. Acum, negociază cu alţi lideri din AIE. Dar le-o spun cu toată siguranţa: dacă îi acceptă, ei vor fi următorii care vor fi trădaţi. Chiar sunt curios să văd care va fi următorul politician „folosit” de acest grup de… profitori permanenţi.
– Apropo, cu cine va merge AMN în alegerile următoare?
– Cu alegătorii şi cu membrii AMN.
