Pe 8 septembrie, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în popor ca „Sfânta Maria Mică”. Este una dintre cele mai iubite zile de sărbătoare, un prag între vară și toamnă, ce aduce cu sine lumină, recunoștință și speranță pentru toți credincioșii.
Această zi are o încărcătură specială, fiind considerată începutul drumului spre mântuire. Nașterea Fecioarei Maria vestește venirea lui Hristos și aduce cu ea binecuvântarea pentru viață, pentru copii și pentru familie. Ea este văzută ca mama tuturor, ocrotitoare a femeilor și a celor aflați în nevoie.
În biserici se oficiază slujbe de mulțumire, iar credincioșii aprind lumânări pentru sănătate și pentru liniștea sufletului. Femeile însărcinate obișnuiesc să se roage Maicii Domnului pentru protecție, iar cele care își doresc copii cer ajutorul ei cu credință.
Tradiția spune că de Sfânta Maria Mică nu se lucrează în gospodării. Ziua trebuie petrecută în liniște, cu rugăciune și cu gânduri bune. Roadele toamnei — mere, struguri, prune — sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite și apoi împărțite celor nevoiași, ca semn al dărniciei și al dragostei față de aproape.
Se mai spune că de la această dată plantele medicinale își pierd puterea, iar păsările migratoare pornesc spre țările calde. Este un hotar al naturii, când anotimpurile își schimbă locul, iar oamenii se pregătesc pentru zilele reci, dar pline de rod.
„Sfânta Maria Mică” este și prilej de sărbătoare pentru milioane de români și moldoveni care poartă numele Maria, Marian, Mariana sau alte derivate. Ziua lor onomastică este celebrată cu bucurie, iar casele se umplu de urări și de flori.
Această sărbătoare aduce împreună familia, credința și tradiția. Este un moment de reînnoire spirituală, în care oamenii își pun nădejdea în Maica Domnului și cred că rugăciunile curate, rostite în această zi, sunt mai ușor ascultate de Dumnezeu.
