În vremea aceea era păgân. Ulterior s-a botezat și s-a retras în pustia Tebaidei, alături de pustnicul Palamon. Se spune că, după zece ani de nevoinţe ascetice, a ajuns în Tabenisi, unde un înger i s-a înfăţişat înainte îmbrăcat în rasă de schimonah şi i-a dăruit o tăbliţă pe care se află înscrisă pravilă unei mănăstiri cu viață de obște.
Îngerul i-a poruncit să întemeieze o astfel de mănăstire chiar în Tabenisi. Pahomie a zidit multe chilii, care au ajuns să fie locuite de monahi.
Numărul monahilor a sporit, încât Pahomie a fost nevoit să mai întemeieze alte şase mănăstiri. Numărul ucenicilor lui a ajuns aproape la şapte mii. Dacă Sfântul Antonie cel Mare este socotit a fi întemeietorul vieţii pustnicesti, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul vieţii mănăstireşti de obşte.
A trecut la cele veşnice în anul 348, în vârstă de 74 de ani. A fost îngropat în mănăstirea ctitorită de el.
Menţionăm că şi metaniile (plecăciune până la pământ sau îngenunchere şi ridicare însoţită de semnul Sfintei Cruci şi de o rugăciune) sunt atribuite, de asemenea, Sfântului Pahomie cel Mare.
Timpul.md
