„Un copil slab, cu un nume amuzant”
În discursurile lui, Obama este de obicei extrem de formal la început, aşa cum te-ai aştepta de la un debutant pe scenă naţională, dar îşi găseşte repede “ritmul” carismatic specific numai lui. Cu grijă, îşi spune povestea vieţii, o "morală" pe care încă încearcă să o exprime de acum 12 ani. Preşedinţia lui va fi definită de discursuri, fiindcă el a reuşit să vorbească într-un fel în care niciun alt preşedinte nu a putut şi a devenit în acest fel vocea speranţei americane şi a lumii.
„Dacă nu acţionăm, ne macină conştiinţa”
Orice preşedinte ales în 2008 ar fi fost afectat de nişte forţe de neschimbat, de creşterea în puterea globală a Chinei sau de cererea poporului de a reduce puterea preşedintelui în urmă metodelor riscante folosite de George W. Bush. Dar, mai mult decât orice alt preşedinte, Obama s-a uitat diferit la puterea Americii, văzând o nevoie pentru umilitate şi reţinere. “Dacă sunteţi dispuşi să va desfaceti pumnul”, le-a spus inamicilor Americii, “va vom întinde mâna”. Şi aşa a şi făcut. I-a strâns mâna lui Răul Castro la înmormântarea lui Nelson Mandela şi a restaurat relaţiile cu oficialii cubanezi. A negociat cu răbdare sancţiuni în Iran şi apoi a închis curajos programul nuclear al acestora. Aceste fapte au ajutat la învierea părerii lumii despre America, care este mai caldă şi plăcută acum decât la începutul mandatului lui Barack Obama, potrivit Pew Research Centre.
„Cânta, Domnule Preşedinte”
În „Vise de la tatăl meu”, carte care conţine memoriile lui Obama, el a scris că atunci când a plecat din Chicago spre Harvard el plănuia să aducă înapoi puterea pe care o va acumula “că pe focul lui Prometheus” pentru comunităţi precum Altgeld. Asta a făcut prea mult, după cum spun unii, nu suficient, după părerea altora. Departamentul lui de justiţie a luptat să protejeze drepturile de vot, pedepsele pentru abuzul de cocaină şi “crack” care deveniseră mult mai proporţionale, el a luptat şi pentru reformarea poliţiei. Obama crede că, pentru a-i ajută pe afro-americanii cu probleme, este nevoie de ajutorarea oamenii cu problemelor de pretutindeni.
„O parte dura de realitate”
Nefiind capabil să dea legi, preşedintele Obama a recurs la decrete executive şi regularizări mult mai des decât o făcea în zilele lui de profesor al legii constituţionale, după cum spune o veche cunoştinţă de-a acestuia. S-a folosit de acestea că să avanseze drepturile transsexualilor şi homosexualilor, după ce au fost legalizate aceste drepturi, suportul lui s-a văzut şi în spectacolul de lumini în culorile curcubeului de pe faţada Casei Albe. Toate aceste lucruri au fost un exemplu pentru preşedintele Donald Trump.
„Eu am fost acela”
Că orice alt preşedinte, Barack Obama a îmbătrânit în public. Totuşi, la 55 de ani părăseşte Casă Albă cu 15 ani mai tânăr decât succesorul lui. El plănuieşte să se implice în continuare în programul “My Brother’s Keeper”, un program privat-public care are că ţintă educarea tinerilor din categorii defavorizate şi îndrumarea lor spre muncă.
Familia lui nu va părăsi Washington-ul până fiica lui nu va termină liceul în 2019. Pe lângă toate acestea, Obama scrie o a treia carte şi speră să poată petrece mai mult timp în Hawaii, mâncând îngheţată şi făcând surfing alături de curajoşii din Sandy Beach. ”Nu a vrut că acest job să fie toată viaţă lui”, a spus sora lui vitregă Ms. Soetoro-Ng. După cum spune ea, Obama este “remarcabil de neschimbat”.
Sursa: wall-street.ro
