Sfaturi pentru veșnicie

De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.” ( Luca 12; 1-3).

Fățărnicia. O plagă de care omenirea niciodată nu s-a vindecat. În orice timp au existat oameni fățarnici. Solomon, în Vechiul Testament, spune că omul înțelept privește drept în ochii oamenilor. Și dă câteva indicii după care se recunosc oamenii fățarnici. Lucruri pe care astăzi le învățăm la cursuri despre limbajul corpului, aspecte ce țin de psihologia minciunii. Îngustarea ochilor, privirea dintr-o parte, nu sunt descoperiri recente, le găsim și la Solomon.

Vă voi da câteva citate din Pildele lui Solomon spre exemplificare: „Omul necinstit și viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.” (6; 12-13); „Cel ce clipește din ochi va fi pricină de supărare” (10; 10); „Grăitorul de rele dă pe față lucruri de taină” (11; 13); „Cel ce deschide prea tare buzele, o face spre pieirea lui” (13; 3); „Cel care închide din ochi urzește viclenii, cine își mușcă buzele a și săvârșit răul” (16; 30); „Când își schimbă glasul să nu îl crezi.” (26; 27).

Însă Iisus, în Evanghelia după Luca, nu vorbește doar de urâțenia fățărniciei, ci și de consecințele ei. Ne atenționează că orice este ascuns acum va fi descoperit și tot ce s-a spus în taină se va vesti de pe acoperișuri. Acest aspect e deosebit de important în formarea noastră ca oameni, dar și pentru mântuirea noastră. Fiindcă dacă de la Solomon putem lua sfaturi de viață, Iisus ne dă sfaturi pentru veșnicie. Cum altfel ar trebui să trăiască omul credincios dacă nu cu convingerea că toate cele ascunse vor fi date pe față, și toate cele spuse în șoaptă vor fi strigate cu glas mare?

Am trăit noi în așa fel încât să putem spune: toată vorba mea poate fi cunoscută și toate faptele mele le pot vesti? Dacă da, suntem pe drumul cel bun. Însă firea omului e slabă și eu cred că nu există om care să nu aibă un cuvânt spus cândva de care să îi fie teamă acum sau o faptă nebunească pe care să se chinuie să o tăinuiască.

Și aici nu pot să nu îmi amintesc de acel cuvânt din Filocalie care ne spune să trăim în așa fel ca și cum am muri mâine. Nu putem greși încontinuu bazându-ne pe spovedania care va veni și ne va scăpa de păcate. Trebuie să trăim în așa fel încât în fiecare seară când ne pregătim de somn să putem spera că dacă nu ne vom mai trezi, va fi pentru noi o șansă de mântuire. Fiecare cuvânt pe care îl spunem în doi să fie un cuvânt care ar putea fi spus și în fața a o mie de oameni. Dacă spunem un cuvânt de mustrare la adresa cuiva în lipsa lui, să fie același cuvânt pe care l-am putea spune și în prezența lui. Și în tot ceea ce facem să avem gândul la Dumnezeu.

De aceea tradiția ortodoxă ne sfătuiește ca înainte de a începe vreun lucru să ne rugăm. La începutul lucrului și la sfârșitul lui. Fiindcă nimeni nu se poate ruga pentru un lucru rău. În Epistola către Efeseni, apostolul Pavel spune: „Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre” (5; 19), din același motiv. Fiindcă nu poți să vorbești despre Dumnezeu, iar apoi să rostești lucruri rele. Rugăciunea e modul cel mai bun de a-ți păzi mintea curată.