Vorbesc despre Luciana Spânu, o tânără interpretă de muzică populară de doar 25 de ani, care a reușit să cucerească publicul prin talentul său și nu prin pile sau cunoscuți. Ea demonstrează că este posibil să-ți faci o carieră muzicală, fiind dintr-o familie simplă și având doar multă voință și încrederea că vei reuși.

Luciana Spânu este de baștină din s. Hirova, r-nul Călărași. A învățat la școala din localitate șase clase, până când lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. „La noi în casă mereu s-a cântat. Auz muzical au toți membrii familiei. Tatăl meu cânta la saxofon, iar mama cânta cu vocea la sărbătorile din sat sau chiar și în raion. Eu am prins dragostea de muzică de la ei. Când eram la grădiniță și la școală cântam la toate concertele. De mică cântam la nunți alături de tata. Câștigam câte 100 de lei și credeam că am o avere. Au fost nopți când am înghețat de frig. De multe ori stăteam în remorcile de la tractor. Erau niște condiții dificile, dar de atunci am înțeles că-mi place să fiu în centrul atenției… să cânt”, cu aceste cuvinte și-a început povestea interlocutoarea mea.

„Eram considerați de sortul doi”

La un moment dat, pe când Luciana avea 12 ani, cineva le-a propus părinților ei s-o ducă la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, din Chișinău. Aceasta a fost o provocare atât pentru părinți, cât și pentru copila lor. „Eram așa entuziasmată, strigam de bucurie: vreau să mă duc la muzică, vreau! Eram foarte dornică și îndrăzneață ca să încerc ceva nou. Într-un final, am luat decizia că o să plec în Capitală”, își amintește tânăra interpretă.

Primele săptămâni la liceu i s-au părut un coșmar. S-a pomenit într-un cămin, cu alte câteva sute de copii, mulți dintre ei tot la fel de speriați. Având o legătură foarte strânsă cu părinții, copila a suferit cel mai mult de dorul lor. A nimerit într-o lume total necunoscută, unde i se puneau în față cărți cu note muzicale, de care habar nu avea și pe care abia urma să le descopere. Într-o vară, fetița a făcut patru clase muzicale și a reușit să se apropie de semenii săi din clasa a șasea, care deja aveau puse bazele. „Am făcut foarte multe ore de solfegiu, dirijare, că deja și mama mea știa unele note muzicale. Am muncit mult ca să-i ajung din urmă pe ceilalți, pentru că-mi era rușine să nu pot face față. Mai era și diferența dintre cei din oraș și care am venit de la sat. Mereu simțeam o presiune. Noi, cei din sat, eram considerați de sortul doi”, mărturisește Luciana.

De multe ori ea s-a gândit să renunțe, dar o speria gândul că trebuie să revină acolo, unde nu erau multe perspective. Totodată au încurajat-o și părinții. Chiar și așa, la început plângea aproape zilnic „în cor” cu celelalte colege de cameră. Însă, a doua zi dimineața, la ora cinci, ea era deja în sala de ocupație. Gândul că ar putea să revină în sat o speria cel mai mult și… a ales să muncească.

„Am îndrăgit flautul”

De la bun început, i s-a dat în mână un instrument muzical pe care trebuia să-l ghideze și să-l dirijeze. Când a susținut examenul de intrare, profesorii s-au uitat la degetele ei și la statură și au stabilit că va cânta la flaut. „Habar nu aveam ce-i cu acest instrument! Ca să dai un sunet plăcut cu el trebuie să ai forță, iar eu pe atunci n-o prea aveam. Am avut un profesor extraordinar care mi-a dezvoltat abilitățile necesare și, la un moment dat, am realizat c-am îndrăgit flautul”, recunoaște moldoveanca.

Încă de pe băncile liceului, Luciana Spânu a înțeles că vrea să cânte cu vocea, însă nu era nimeni care să ofere lecții de canto. Oricum ea nu a renunțat la această idee și atunci când a absolvit 12 clase, a ales să meargă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Acolo a dat examenele de intrare și a fost acceptată doar în bază de contract. Nemulțumită de acest lucru, proaspăta absolventă și-a luat actele imediat. „Logica a fost simplă. M-am gândit că dacă eu am finalizat un liceu de profil, nu e normal să achit contract de rând cu cineva care nu are idee ce înseamnă notele de pe portativ. Părinții deja vroiau să-mi achite contractul, dar nu m-au putut convinge să rămân”, povestește ea dezamăgită.

Timp de un an după aceasta, tânăra s-a gândit dacă ar trebui să meargă în Italia, unde deja muncea mama ei sau trebuie să rămână aici și să-și găsească o altă activitate care să-i placă. Totul s-a schimbat în anul 2012, atunci când a participat la o preselecție. Acolo l-a întâlnit pe producătorul muzical Oleg Volontir, cu care au început o colaborare frumoasă, care durează și în prezent. „El m-a întrebat ce vreau să fac. Eu i-am zis că mi-aș dori o carieră în acest domeniu, însă cel mai mult contează s-o încep frumos și corect. Acum, în amalgamul acesta de tot felul de interpreți și de influențe, este foarte ușor să te rătăcești. Drept rezultat, el s-a oferit să-mi fie sprijin. Împreună am decis că o să cânt muzică populară”, susține interpreta.

Cei doi au pus pe roate proiectul „Luciana Spânu”. Au urmat sute de repetiții, ore de canto și foarte multe concerte. Obiectivul era înregistrarea unui CD.

Luciana Spânu alături de producătorul muzical Oleg Volontir

Pe scena Filarmonicii Naționale

Prin urmare, pe data de 27 aprilie 2015, tânăra interpretă a organizat la Filarmonica Națională un concert cu genericul „Pe drumul care merg eu”, unde a interpretat piesele incluse pe primul său disc. „A fost un spectacol cu muzică pur folclorică. A fost un succes! A fost apogeul carierei mele”, mărturisește cu mândrie interlocutoarea. Totuși „în culisele acestei reușite”, au fost multe dificultăți. Cu doar câteva zile înainte de eveniment, Luciana a aflat că s-au vândut doar câteva bilete pentru concertul său. Totuși, rudele, prietenii, familia au ajutat-o să realizeze biletele în timp util, iar în ziua evenimentului, sala a fost practic plină, iar publicul a fost foarte receptiv la melodiile care răsunau de pe scenă.

„N-am făcut acest spectacol ca să avem câștig bănesc. L-am organizat pentru a promova muzica, numele meu și proiectul în general. Printre spectatori au fost maeștrii Vasile Iovu și Petre Neamțu, iar asta a însemnat pentru mine o apreciere importantă din partea lor. După concert au urmat invitații la televiziuni și la multe alte evenimente”, mărturisește cu bucurie tânăra.

Luciana pe scena Filarmonicii Naționale, 27 aprilie 2015

Acum, când deja evoluează pe cele mai importante scene din țară și de peste hotare, Luciana recunoaște că a fost nevoită să jertfească o parte din copilăria sa pentru a obține recunoștința publicului, dar nu regretă nimic. Cei mai mândri sunt părinții ei, cei care nu au lăsat-o să renunțe atunci când i-a fost cel mai greu. Se mândrește cu ea și producătorul muzical Oleg Volontir. Acum „echipa” planifică să înregistreze un alt CD, cu piese deja mai comerciale, pe care le solicită publicul.

Luciana încă mai cântă pe la nunți și alte evenimente de acest gen. Ea spune că nu-i este rușine pentru că-și câștigă banii prin muncă sinceră și face ceea ce-i place. La concertele cu tentă politică preferă să nu se implice, pentru că, zice ea: „Contează mai mult demnitatea decât banul.”

De-a lungul carierei sale Luciana Spânu a participat la diferite concursuri naționale și internaționale unde s-a ales cu numeroase premii. Cel mai mare succes al său, tânăra interpretă în consideră locul I la Festivalul „Satule Mândră Grădină”, organizat în Bucecea, România.