Singuri, și fără demnitate, în fața istoriei

Ce vină purtăm, noi, moldovenii, față de ruși? Cu ce am greșit noi în fața rușilor în decursul istoriei? Am intrat vreodată cu tancurile noastre în țara lor? Le-am ocupat teritorii? I-am deportat în siberiile noastre? Le-am falsificat istoria? Le-am cerut ca limba noastră să fie limbă de stat în țara lor? Le-am creat autonomii și le-am dezmembrat teritoriul național? I-am băgat în pușcării pentru că se consideră ruși și vorbesc limba rusă? Un singur „rău” le-am făcut – i-am lăsat să ni se suie-n cap, i-am dat nas lui Ivan, iar el, drept răsplată, ne-a desfigurat sufletul și și-a îngrășat pământul cu oasele noastre…

Cred că e normal ca astăzi, în ajunul sărbătorii „Limba noastră cea română”, dacă mai păstrăm o brumă de demnitate națională, să repunem în discuție o chestiune mai veche, chiar dacă vom deschide o rană pe care am dori-o cicatrizată.

După instalarea la Chișinău a administrației Voronin, comuniștii au redeclanșat războiul minciunii împotriva adevărului științific și istoric. În numele acestui scop ei încurajează amestecul brutal al factorului politic în știință și cultură, „coafarea” adevărurilor istorice după modelele rusești, eliminarea cu brutalitate a curentului românesc în cultură, știință, ziaristică, arderea orizonturilor de comunicare cu trecutul nostru istoric ș.a.m.d. Comuniștii au pus această sarcină pe seama unor așa-ziși istorici, ziariști și politicieni – o pseudoelită peticită din cârpe străine, rusești – indivizi lipsiți de scrupule și principii morale care promovează vechile dogme rusești – indivizi lipsiți de scrupule și principii morale care promovează vechile dogme rusești (țariste și sovietice) privind limba și istoria noastră. Ei înțeleg că istoria, limba, biserica și cultura sunt nivelul fundamental al existenței unui neam și de aceea anume aici lovesc cu bestialitate marxist-leninistă, pentru a imbeciliza cu totul și a coborî această așchie de neam românesc la nivelul de cultură al folclorului colhoznic de pe vremuri. Această pseudolelită a intrat benevol în soldă la comuniști și și-a făcut o adevărată religie din ura față de România și față de tot ce-i românesc, iar dacă cineva încearcă să le riposteze este acuzat de faptul că ar fi apărător (plătit) al intereselor „altui stat” și dușman al „statalității moldovenești”. Această ură atinge faze patologice și de cele mai multe ori este imposibil să-i găsești o explicație rațională. Numai un individ cu grave dereglări psihice își poate urî mama, frații și surorile și să se închine, bălos, steagurilor rusești în numele „statalității moldovenești”.

Eminescu nota într-un articol: să te păzească Dumnezeu de românul turcit, că e mai rău ca turcul! Parafrazându-l, putem spune: să te ferească Dumnezeu de moldoveanul rusificat, că e mai rău ca rusul! Astăzi avem o bandă de marionete rusești, ieniceri ideologici înhămați la carul de luptă al lui Voronin, o nouă „pleiadă” de mancurți altoiți care lucrează vârtos împotriva propriului neam. Aceștia servesc interesul rusesc, lovesc în ființa neamului care i-a născut sub pavilionul demagogic al „statalității moldovenești”.

Un lucru trebuie să înțelegem: comuniștii moldoveni și rușii sunt unul și același lucru, două fețe ale tradiționalului expansionism, imperialism și șovinism al Moscovei. Comuniștii au venit la putere pentru a promova interesele Moscovei „în zonă”: rusificarea pe toate liniile, ridicarea unui zid la Prut, transformarea R. Moldova într-o gubernie rusească. Anume comuniștii moldoveni sunt acel instrument cu care imperialismul rus vrea să distrugă definitiv identitatea noastră etnolingvistică. Mă miră mult naivii care își pun anumite speranțe în „noua Rusie democratică”, acceptând-o chiar în calitate de „garant” al „integrității teritoriale” a RM. Comuniștii moldoveni au fost, sunt și vor fi coloana a cincea a șovinismului velicorus. Cine nu înțelege până la capăt acest lucru este un orb periculos. Astăzi, din cauza politicii imperiale rusești promovate de comuniști – ne referim la proiectul de federalizare – RM este mai aproape ca niciodată de pericolul de a-și pierde definitiv identitatea națională prin edificarea unui „stat moldovenesc reunificat”. Federalizarea nu e altceva decât ultimul acord al marșului funebru pe care ni-l cântă rușii de vreo 200 de ani, pentru că de la 1912 încoace, cu mici „pauze istorice”, adevărații stăpâni aici au fost rușii. și după declararea independenței în RM tot rușii au rămas stăpâni. „Grație” eforturilor rusești, legislația lingvistică adoptată pe 31 august 1989 a fost dată la cuțit, limba română n-a fost admisă în Constituție și nu ni se recunoaște adevărata identitate etnică și lingvistică.

Desigur, avem ce reproșa intelectualității și partidelor naționale, pentru starea de degradare națională la care am ajuns astăzi. Dacă dorim însă să rămânem în albia adevărului trebuie să spunem un lucru pe care ne temem să-l spunem de frică să nu fim acuzați de naționalism, rasism, xenofobie, extremism național, incitare la ură rasială etc.: vina istorică pentru starea de dereglare națională la care am ajuns o poartă imperialismul rusesc. Mă consider un om civilizat, nu accept naționalismul de peșteră. Îmi repugnă organic manifestările de rasism și xenofobie, nu-i urăsc pe rușii simpli din Chișinău, fac parte din categoria oamenilor cumpătați și toleranți, dar nu pot să tac și să nu rostesc un adevăr: chiar și rușii simpli, după venirea comuniștilor la putere, au „uitat” brusc și bruma de limbă română pe care o știau, devenind agresivi ca pe timpurile regimului sovietic, apucându-se iar să ne învețe cum se numește corect limba pe care o vorbim și ce istorie avem. Cu ce drept, deci, acești oameni rătăciți pe pământurile noastre, coloniști care nu-și cunosc propria istorie, ne învață pe noi care-i istoria noastră?

Astăzi viața noastră, a românilor moldoveni care mai păstrăm puțină demnitate națională, este un adevărat coșmar: peste tot – în magazine, în bănci, în frizerii, în policlinici … se vorbește numai rusește. Și ne vorbesc rusește nu niște veterani care nu mai pot, intelectual, să învețe limba noastră, ci tineri, ruscuțe bălăioare și ruși bălăiori, care au terminat școala și facultatea acum, în condițiile Moldovei ca stat independent cu limba de stat. Rușii ne urăsc și ne desconsideră, râd de „independența noastră și adevărații stăpâni ai R. Moldova sunt ei, nu noi. (Iată cum apare prăpastia „ei/noi”. Și din cauza cui?) Rușii din Chișinău au fost întotdeauna ostili aspirațiilor noastre naționale, firești. Numiți-mi un intelectual rus de marcă din Moldova (sau din Rusia) care ne-a luat apărarea și s-a solidarizat cu lupta intelectualității noastre pentru emancipare națională. Rușii simpli, intelectualitatea rusă, ziarele rusești astăzi se comportă aici ca în regiunea Tula, iau în furci orice efort al nostru pe linia recuperării identității românești, ne declară naționaliști, rasiști, legionari, luptă cu înverșunare împotriva partidelor noastre naționale, calificându-le drept „național-fasciste” și „ultraradicale”. Dacă ar rezista un asemenea partid, rușii, cu siguranță, s-ar purta mai civilizat cu noi. Ce fel de „naționaliști” și „extremiști” mai suntem noi dacă Chișinăul a devenit mai rusesc decât până la 1989? Ce fel de „național-fasciști” mai suntem și noi dacă rușii au privatizat cele mai importante sectoare ale economiei noastre, acum vor privatiza „Moldtelecom-ul”, portul de la Dunăre (Giurgiulești), fabricile de vin? Oare cele mai bine plătite funcții nu sunt ocupate de ruși, oare nu rusoaicele au ocupat magazinele, firmele și băncile, iar moldovencele mătură pe la „jăkuri și spală WC-urile publice? Grozavi „rasiști” mai sunt moldovenii iștia – rasiști pe post de …slugi la ruși.

Ce vină purtăm noi, moldovenii, față de ruși? Un singur „rău” le-am făcut – i-am lăsat să ni se suie-n cap, i-am dat nas lui Ivan, iar el, drept răsplată, ne-a desfigurat sufletul și și-a îngrășat pământul cu oasele noastre… Rușii, ei poartă o vină istorică imensă față de noi, o vină colectivă pe care nu doresc să și-o recunoască și să se spele de ea. Rușii ne-au ocupat la 1812, tăind în două trupul vechii și frumoasei Moldove, despărțindu-ne de cealaltă parte a neamului românesc, rușii de două sute de ani ne ucid feciorii – în Crimeea, la Port-Artur, la Stalingrad, în Afganistan, în Cecenia, la Tighina și Tiraspol, folosindu-i drept carne de tun în războaiele lor de cucerire, rușii ne-au stricat limba, umplându-ne-o cu „bleadi” și ”suca”, rușii ne-au deportat și ne-au omorât prin foame, ne-au adus pe cap comunismul și colhozurile, ne-au făcut autonomie găgăuză pe vechile pământuri ale Voievozilor basarabi, de parcă găgăuzii au venit aici cu pământul lor în poale…
Azi, după două sute de ani de siluire spirituală din partea rușilor, acest neam se aseamănă ca un copil care, după o boală grea și îndelungată, are nevoie de o lungă perioadă de reabilitare și recuperare. Istoria nu ne-a oferit, nici după declararea Independenței, o asemenea perioadă de „convalescență” națională. Continuăm să rămânem singuri în fața furtunilor federalizatoare venite dinspre Rusia. Nimeni, niciodată nu ne-a luat apărarea în fața rușilor. Marile cancelarii occidentale și azi țin partea rușilor. Și rușii fac ce vor aici. Se pare că și Dumnezeu ne-a întors spatele…

Să nu uităm însă – Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Dacă am rămas singuri în fața rușilor, a comuniștilor și a ienicerilor și nu mai are cine ne ocroti, înseamnă că noi înșine nu ne respectăm. Unui popor lipsit de demnitate națională orice străin i se urcă în cap și-i scuipă în suflet. Dacă noi înșine nu ne vom respecta limba și istoria, să nu așteptăm respect din partea străinilor – dacă demnitate nu e, nimic nu e. 

Fragment din cartea „Hoții de mituri”, 2004