Mai mult, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău este una dintre cel mai prost cotate, iar mulți studenți aleg să-și facă studiile anume acolo doar din cauza taxelor scăzute.

40% din salariul profesorilor constituie munca suplimentară

Totodată, profesorul rămâne a fi unul dintre cei mai prost plătiți bugetari. În timp ce salariul mediu nominal brut, în luna mai 2013, a fost de 3758,5 lei, înregistrând o creştere cu 7,7% faţă de luna mai 2012, cei care primesc cel mai mare salariu mediu pe ţară sunt angajaţii sectorului financiar-bancar. Salariul mediu lunar al unui șofer este de 4538 lei, un funcționar public primește 4734 lei, cu o creștere de 28 la sută, un constructor – 3699 lei, un doctor – 3721, cu o creștere de zece la sută, iar un profesor are salariul mediu de 3082 lei, cu o scădere de 4,6 procente. Mai mult, peste vară, adică în septembrie, salariul profesorilor a scăzut până la 2957 lei.

Altfel spus, dacă la finele anului 2012, salariul mediu în educație constituia 87 la sută din salariul mediu pe economie, în luna mai 2013 acesta a scăzut la 82%. Iar conform datelor Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei, peste 40% la sută din acest salariu îl constituie munca suplimentară, adică volumul de lucru mărit, activitatea prin cumul, în condiţii nocive, pe timp de noapte etc.

„Deși statul alocă mijloace financiare semnificative în educație – 7,4 % din PIB -, acestea nu sunt utilizate în modul cel mai eficient și adecvat”, consideră autorii celui de-al treilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniumului, elaborat de Guvernul RM cu asistența agențiilor ONU în Moldova. „Utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale și a resurselor alocate sistemului educațional poate contribui la ameliorarea calității instruirii, fără a mări necesarul de finanțare”, adaugă ei.

„Exodul creierilor” din R. Moldova

În același timp, salariul și veniturile scăzute ale profesorilor, condiționate de insuficiența locurilor de muncă și atractivitatea scăzută, afectează accesul copiilor la studii, în special a celor din grupurile vulnerabile. Iar în situația în care, conform Biroului Național de Statistică (BNS), aproximativ 56% dintre elevi învață în zone rurale, raportul menționat mai sus atenționează că „din cauza lipsei infrastructurii de bază și a nivelului de trai scăzut din mediul rural, cadrele didactice, în special cele tinere, nu manifestă interes pentru școlile din sate, ceea ce accentuează problema calității educației din mediul rural”.

Drept consecință, fenomenul „exodului creierilor”, termen utilizat pentru a descrie deplasarea persoanelor educate și calificate dintr-o țară în alta, de obicei în detrimentul ultimei, ia amploare în rândurile tinerilor care preferă să se specializeze în domeniul pedagogic peste hotarele țării, unde această funcție este remunerată direct proporțional cu eforturile depuse. Iar profesorii cu experiența obținută în R. Moldova continuă să muncească acasă sau renunță la profesie pentru a munci la negru în alte țări.

Conform analizei „Consolidarea legăturii dintre migraţie şi dezvoltare în Moldova”, „una dintre caracteristicile definitorii ale migranţilor moldoveni este nivelul înalt al educaţiei şi al experienţei lor profesionale – profil care reflectă pe cel al întregii populaţii”. Mai mult decât atât, datele arată că 28 la sută dintre toţi migranţii au absolvit ciclul universitar de studii, iar 63 la sută – ciclul profesional sau vocaţional. De altfel, s-a observat că cei care aleg să migreze în UE deţin nivele de educaţie mai înalte în comparaţie cu cei care pleacă în CSI. Vârsta tânără şi nivelul înalt al educaţiei migranţilor demonstrează potenţialul ridicat al moldovenilor în comparaţie cu migranţii din alte ţări studiate până acum.

Plecarea în masă a persoanelor pregătite profesional, precum ingineri, medici, specialişti IT, profesori ș.a. a provocat un deficit de lucrători calificaţi necesari țării, mai ales în sferele de educaţie şi sănătate. „Unii analişti consideră că acest fapt ar constitui un posibil handicap pentru perspectivele de creştere. Acest proces este acompaniat concomitent de un anumit nivel de „de-calificare”, deoarece, deseori, migraţia presupune realizarea de către migranţii calificaţi a unor munci necalificate”, relevă analiza sus-menționată.

Cum se face-n lume

Odată plecați de-acasă, profesorii cu vechime în domeniu nu mai ajung să-și echivaleze studiile, în special din cauza dificultății și diferențelor de apreciere și metode de predare. „Salariile pe care le primesc profesorii în Finlanda sunt printre cele mai mari din Europa, alături de Germania, Marea Britanie și Franța. Profesorilor care nu își dovedesc competența nu li se prelungește contractul de angajare”, scrie Sanda Bordei.

Totodată, și Marea Britanie este un bun exemplu de valorificare a profesorilor. Acolo un pedagog începător primește un salariu de 21,8 mii lire sterline pe an, adică aproximativ 483 mii lei, iar un diriginte poate ajunge până la 100 de mii lire, în funcție de zona în care activează. Asta în timp ce, în medie, o persoană va cheltui 300 de lire sterline pentru închirierea unei garsoniere în suburbia Londrei și 400 pe utilități, mâncare și îngrijire personală.