Editorial

Societatea urii

 În loc să luptăm cu această ură, noi o alimentăm zi de zi. Obiectele și subiectele urii sunt infinite: urâm rușii sau românii, panglica Sfântului Gheorghe sau tricolorul, îl urâm pe Stalin sau pe Antonescu, pe Putin sau pe Iohannis, îi urâm pe musulmani, pe evrei, pe chinezi, pe catolici, pe homosexuali și bisexuali, pe cei cu plete lungi sau cercei în ureche, pe cei care se îmbracă altfel decât noi, ascultă altă muzică sau au alte păreri.
Ura stă în capul mesei la noi. Și niciodată nu ne dăm seama de asta până nu este prea târziu.

Recent, un tată și-a omorât copilul adolescent în bătaie pentru că acesta nu a dat mâncare la vițel. Într-un alt caz înfiorător, o mamă și-a înjunghiat cei doi copii. Femeia suferea de mai mult timp de schizofrenie, însă bolile psihice sunt trecute cu vederea la noi, de parcă ele nu ar exista, iar cel mai bun tratament pentru el e considerat păhărelul de vin sau mersul la biserică. Moldovenii nu sunt deprinși să meargă la psiholog sau, Doamne ferește, la psihanalist.

O mare parte dintre moldoveni încă mai consideră psihologia, dar mai ales psihanaliza o îndeletnicire satanică, una care nu corespunde canoanelor bisericești ale creștinismului. Și în loc să ne tratăm de aceste boli sau să încercăm să-i ajutăm pe apropiații, care suferă de aceste boli, noi continuăm să credem în povești bisericești și, totodată, să ne alimentăm ura. Deschidem televizorul și vedem doar mesaje pline de ură, față de români, ruși, unioniști, comuniști, musulmani ș.a.m.d. Mergem la biserică și în loc să ieșim de acolo mai puri și mai buni, ieșim iarăși plini de ură – față de musulmani, față de homosexuali, față de feministe, față de femeile care aleg cariera în locul copiilor ș.a.m.d. Suntem învățați să dăm vina pe ceilalți, să urâm și să spunem că cutare sau cutărică e de vină pentru toate problemele noastre. Pe vremea președintelui Obama circula un banc: În
Federația Rusă nu a fost niciodată atât de rău ca pe timpul președintelui Obama. Acest banc reflectă perfect și realitatea noastră de zi cu zi: trăim în mizerie din cauza lui Trump, Putin, Plahotniuc, a homosexualilor sau a musulmanilor, însă nu din cauza noastră. Și în loc să rezolvăm problema care se află chiar sub nasul nostru, continuăm să dăm vina pe ceilalți și să-i urâm. La început, această ură nu prea iese la suprafață, însă pe parcurs ea se adună, ne întunecă mințile și ajungem să ne omorâm copiii în bătaie fără să ne dăm seama. Dacă mai continuăm așa, în scurt timp ne vom transforma în niște șacali și ne vom mânca de viu unii pe alții. Asta până fiecare dintre noi, de la un simplu țăran la deputat, nu va realiza că vina pentru toate problemele noastre o purtăm tot noi, în niciun caz alții.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *