Pe de altă parte, instituțiile media de pe malul drept scriu despre pregătirile intense ale trupelor rusești staționate în ţara noastră încă de la începutul anilor `90. Care este, de fapt, atmosfera la așa-numitul hotar de pe Nistru și ce mesaje le transmit oamenilor așa-numitele autorități ale republicii nerecunoscute, am încercat să aflăm chiar de la cei care locuiesc acolo. Totodată, i-am întrebat ce părere au despre acțiunile președintelui moldovean Igor Dodon și dacă se simt în siguranță, ținând cont de ultimele zvonuri, precum că regiunea transnistreană ar putea deveni următorul Donbas.

La așa-numita vamă transnistreană

Era o dimineață însorită, dar rece. Am pierdut mai mult de o oră, ca să ajungem din Chișinău până la așa-zisă frontieră transnistreană. Cei care fac acest drum mai des ne-au sfătuit să avem cu noi acte de identitate și să le spunem presupuşilor grăniceri separatişti – în caz de vom fi întrebaţi despre motivele vizitei -, că mergem în ospeție la cineva. Numai aşa, am fost asiguraţi, vom putea evita un lung şi neplăcut interogatoriu. Mai mult, ni s-a recomandat că ar fi mai bine să nu luăm cu noi aparatul de fotografiat, pentru a nu atrage atenția miliției locale. Și faptul că suntem jurnaliști, evident, trebuia să-l ținem în secret. Zis și făcut, am căutat o adresă reală din Râbnița și am rostit-o stâlcit, în rusă, pentru cei care stăteau de strajă „la hotar”.

În fața noastră mai erau câteva automobile, toate cu numere din regiune, care au trecut controlul în câteva clipe. Pe noi însă ne-au rugat să ieșim din mașină și să deschidem portbagajul. Ne-au întrebat suspicios cât timp vom sta în Râbnița și ne-au solicitat să ne apropiem de un ghișeu, ca să ne întocmească așa-numitele cărți migraționale – niște taloane pe care ne-au scris datele din buletin, destinația și timpul cât vom sta în regiune. Procedura a durat circa 10 minute.

De cealaltă parte a Nistrului parcă ne-am pomenit într-o altă lume. Indicatoarele erau în rusă, panourile publicitare și alte inscripții la fel. Chiar dacă n-am trăit în perioada sovietică, anume așa mi-am imaginat că arăta URSS. Am ținut calea spre centrul localității. Pe carosabil erau puține mașini, iar pe trotuar – puțină lume. Am înțeles că am ajuns la destinație atunci când „ne-a ieșit în cale” monumentul gigantic al lui Vladimir Ilici Lenin și un panou mare cu fotografiile, ca din pașaport, ale cetățenilor de onoare ai orașului și ai raionului.

Monumentul lui Lenin din centrul orașului Rîbnița

„La noi gazul este practic gratuit”

În preajma bazarului central din Râbnița, pe o bancă schiloadă, își odihnea picioarele Valentina Andreevna, o pensionară de vreo 60 de ani. Avea două tolbe pline cu legume și tocmai pornise spre casă, unde planifica să le pună la murat. A oftat nemulțumită că prețurile la piață s-au ridicat în ultimele săptămâni, iar la radio a auzit că de vină ar fi dolarul, care s-a întărit față de rubla locală. Are o pensie de puțin peste 1500 de așa-numite ruble transnistrene, recunoscute doar în stânga Nistrului, ceea ce este echivalentul a peste 1600 de lei moldovenești. Mai spune că pensionarii primesc și un adaos din partea Rusiei de 150 de ruble rusești pe lună, însă nu se știe de ce acest ajutor nu le-a fost oferit din primăvară. Zice că pensia îi ajunge pentru serviciile comunale, produsele alimentare necesare, ba chiar pune şi bani la ciorap.

„La noi gazul este practic gratuit. Pensionarii care trăiesc în case la sol au câteva zeci de metri cubi fără plată, iar dacă depășești consumul, atunci trebuie să plătești. Oricum e ieftin. E așa de când a venit la putere Krasnoselski. În campania electorală el a promis că ne va da gazul gratis, pentru că așa ni-l dă Rusia. Curentul electric, apa sau alte servicii nu costă nici ele foarte mult”, ne privește mândră pensionara

„Krasnoselski face așa cum îi dictează Smirnov”

Valentina Andreevna își amintește că, în perioada când regiunea era condusă de Igor Smirnov, bătrânii primeau și câte 100 de ruble pentru pâine, dar odată cu venirea la putere a lui Evgheni Șevciuk, acest suport material a fost anulat. Tot pe vremea celui de-al doilea lider transnistrean, pensionarii nu și-au primit pensiile timp de jumătate de an. Șevciuk argumenta reținerea prin faptul că nu ajungeau bani pentru câteva proiecte importante. „Lumea e cam supărată și cu Krasnoselski. El tare multe a promis, dar a făcut puțin. Înainte de alegeri spunea că vom avea medicină gratuită, mai ales pentru pensionari, dar nimic nu s-a schimbat, ba chiar unele servicii s-au scumpit. A promis că în fiecare trimestru o să ne adauge bani la pensie, dar tace. S-a ținut doar de promisiunea cu gazul”, povestește femeia.

Ea totuși speră că noul lider separatist își va onora promisiunile, dar nu acum, când e nevoit să suporte consecințele acțiunilor lui Șevciuk, care ar fi furat foarte mulți bani și a fugit la Chișinău. „În centrul orașului Râbnița era o grădiniță mare, dar Șevciuk a demolat-o și le-a construit părinților săi casă. Despre asta știu toți… Oamenii spun că acela a fost bun, dar Krasnoselski va fi și mai bun. Acum el face așa cum îi dictează Smirnov”, se dă cu părerea interlocutoarea mea.  

Controlul la „frontieră”

În privința locurilor de muncă în regiune, ea spune că mulți oameni, în special tineri, preferă să plece în străinătate. Majoritatea se orientează către Rusia, mai ales că cei care dețin așa-numitul pașaport transnistrean primesc cetățenia rusă fără probleme. Pentru aceasta, adaugă femeia, persoana trebuie doar să renunțe la cetățenia moldovenească. „Eu nu știu om din stânga Nistrului care să nu vrea cu Rusia. Ei ne dau ajutor, dar Moldova nu ne ajută cu nimic. La Chișinău totul este scump, dar la noi aici e ieftin și e mai bine de trăit”, conchide femeia, luându-și tolbele și îndreptându-se spre stația de transport public.

„Privim la TV cum bătrânii din R. Moldova plâng”

După o plimbare prin bazarul central din Râbnița, unde am văzut mai multe tarabe goale decât pline și mai mulți vânzători decât cumpărători, ne-am deplasat în parcul din centrul orașului. Nici acolo nu se îmbulzea lumea în prima jumătate a zilei. Doar câteva bănci erau ocupate de niște vârstnici. Într-un capăt al parcului, l-am găsit pe Nicolai Dmitrievici, un bărbat de 66 de ani care zicea că a ieșit afară, ca să respire aer curat. Cea mai mare parte a vieții, peste 40 de ani, el a lucrat la uzina de ciment din Râbnița. Acum are o pensie de 1500 de ruble, ca și soție-sa. Ne dă asigurări că 3000 de ruble sunt mai mult decât suficiente pentru doi pensionari. 

„Știu că în R. Moldova oamenii primesc pensii mai mici decât la noi. Privim la televizor cum bătrânii de acolo plâng, pentru că nu au cu ce-și plăti întreținerea sau cu ce-și cumpăra de mâncare. Eu cu soția, spre exemplu, vara achităm pentru serviciile comunale 400-500 de ruble, iar iarna 700-800, și oricum ne mai rămân bani pentru alte lucruri. Nu trăim în lux, dar nici nu ne plângem de viață grea”, recunoaște pensionarul cu un accent ucrainean pronunțat.

El are doi copii și un nepot, toți trei sunt plecați în Rusia. Constată cu tristețe că aceasta este starea actuală a lucrurilor: tinerii pleacă în străinătate pentru că acasă nu sunt locuri de muncă sau salariile sunt foarte mici. Nicolai Dmitrievici cunoaște foarte bine situația din R. Moldova, pentru că are un frate la Chișinău. Acesta îl informează că fenomenul migrației face ravagii şi în dreapta Nistrului. Îl supără doar un singur lucru, că transnistrenii sunt numiţi la televiziunile noastre drept separatiști. „Este o prostie. Nu contează care și de ce naționalitate este sau ce limbă vorbește. La noi toți sunt acceptați. Fiecare alege alături de cine vrea să fie. În Râbnița sunt mai mulți moldoveni și ucraineni decât etnici ruși. În perioada sovietică trăiam totuși mai bine. Toți erau la fel și nu apăreau asemenea probleme”, susține bărbatul.

În privința siguranței în zonă, bărbatul spune că deocamdată nu are motive de îngrijorare și că forțele militare din stânga Nistrului nu au un comportament diferit față de ultimii ani. „Incertitudine e doar în privința la ceea ce pune la cale Chișinăul”, ne atrage atenţia Nicolai Dmitrievici.

„Doamne fereşte să înceapă acum un război!”

Pe o altă bancă, în același parc, am întâlnit-o pe Natalia Anatolievna, care-și alinta nepoțica. Femeia mai are un an până la pensie, dar spune că oamenii nu prea au unde lucra și cu ce se ocupa. Prețurile s-au majorat în ultima perioadă, iar persoanele apte de muncă își caută norocul peste hotare. Fiica sa este plecată în Rusia mai bine de 14 ani, iar nepoatele au rămas în grija bunicii. O bună parte a vieții a muncit la o fabrică de tricotaj, care acum nu mai este funcțională. Femeia se arată nemulțumită de acțiunile actualei conduceri a regiunii. „Au promis 150 de mii de locuri de muncă, dar acum nici vorbă de asta. Am auzit că este ordin să concedieze pensionarii, ca să poată angaja în locul lor tineri. Așa încearcă să-i țină acasă, dar la salariile din ziua de azi nu cred că mulți vor vrea să rămână. Sunt locuri de muncă unde tinerii nu se vor duce niciodată”, presupune râbniţeanca.

Natalia Anatolievna alături de nepoțică

Natalia spune că transnistrenii au o atitudine bună față de cei din dreapta Nistrului, dar sunt foarte supărați pe ucraineni, care-s montați împotriva rușilor. În opinia sa, moldovenii sunt un popor foarte harnic și de fiecare dată, când trece așa-zisul hotar, găsește curățenie pe marginea drumurilor și în gospodăriile oamenilor. Totuși, ea este îngrijorată de ceea ce aude, vede sau citește în presa locală. „Sunt multe zvonuri. Am auzit că Dodon intenționează să atace Transnistria și că deja a fost stabilită data și luna. Nu-mi amintesc data, dar era vorba despre octombrie. Eu nu cred în tot ce se scrie, dar la sigur ceva o să se întâmple. Doamne ferește, să înceapă acum un război! Oamenii nu sunt vinovați de interesele unor state mari. Trebuie să trăim în pace”, a concluzionat Natalia Anatolievna și a plecat spre casă, împingând cu putere căruciorul în care stătea rușinoasă nepoțica sa.

„Îmi place de preşedintele vostru”

Vizavi de monumentul lui Lenin, înălțat cu grandoare în fața palatului de cultură a orașului, chiar în inima localității, am observat-o pe mătușa Ludmila Volkovskaia. O bătrână de 85 de ani, mică de statură, care vindea flori în stradă. Le-a rupt din grădina sa și le comercializa nu pentru a îmbogăți, dar pentru ca să nu stea acasă singură, între patru pereți. Toată viața a lucrat în construcții. Are doi copii care trăiesc în stânga Nistrului, iar nepoții sunt la Chișinău, unde fac studii sau deja muncesc.

Valentina Andreevna nu duce lipsă de cumpărători

La vârsta sa, femeia are o singură îngrijorare. „Au arătat la televizor că R. Moldova vrea să blocheze Transnistria și să ne atace în timpul apropiat. Am auzit lucrurile astea acum o săptămână și de atunci n-am liniște. Nu mă tem pentru mine, dar mă gândesc la copii și nepoți. I-am sunat pe cei care sunt la Chișinău și un pic m-au liniștit. Au zis să nu cred în tot ce se spune. Tot nepoții mi-au zis că președintele Dodon nu este împotrivă ca să primim statut special, dar nu el conduce, ci Parlamentul. Îmi place de președintele vostru, dar nu-mi plac deputații, pentru că ei nu vor să ne dea independență”, susține pensionara.

Unele familii refuză să emigreze

Ludmila Volkovskaia mărturisește că se simte mulțumită, pentru că primește pensia la timp și Rusia oferă ajutoare. Despre cei din dreapta râului, zice că a auzit la radio că ei trăiesc foarte greu, bătrânii au pensii mici, iar satele sunt goale din cauza migrației. În opinia sa, autoritățile de la Chișinău își bat joc de vârstnici și nu țin cont de nevoile lor.

În preajma unei școli am întâlnit-o pe Aliona, o mamă tânără, care-și aștepta copilul de la ore. Chiar dacă majoritatea celor de vârsta sa au plecat în străinătate, ea spune că nici nu s-a gândit la acest lucru pentru că vrea ca cel mic să crească alături de mamă și de tată. Femeia lucrează la o fabrică privată de încălțăminte și are un salariu de peste 3000 de ruble pe lună. Soțul este funcționar public și primește peste 6000 de ruble lunar. Astfel, tânără familie își permite să trăiască destul de bine şi nici nu se gândeşte să plece din țară. La despărțire, Aliona precizează că ar alege calea emigrării doar în cazul unui eventual conflict armat.

Soluțiile experților străini, respinse de liderul transnistrean

Reprezentantul special al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa pe problema transnistreană, Wolf Dietrich Heim, a declarat recent că există voință politică pentru soluționarea conflictului transnistrean. Oficialul a spus că progrese s-au înregistrat îndeosebi în domeniile transportului, telecomunicațiilor și educației. La rândul rău, Gheorghe Bălan, viceprim-ministru pentru Reintegrare, susține că în prezent există posibilitatea de a identifica soluții în domenii ca interconectarea telefonică, retrocedarea accesului pentru țăranii din raionul Dubăsari la pământurile lor situate după traseu, precum și în cazul subiectului școlilor cu predare în limba română din regiune.

De cealaltă parte, așa-numitul lider transnistrean Vadim Krasnoselski spune că R. Moldova nu este pregătită pentru un dialog cu Transnistria și că autoritățile de la Chișinău văd în cetățenii din stânga Nistrului o masă cenușie fără credință în ziua de mâine, cu o economie defectuoasă.

Separatiștii vor cere statut de observator în cadrul ONU

Tot liderul de la Tiraspol a declarat la ceremonia de deschidere a celei de-a IV-a sesiuni a sovietului suprem al regiunii că Transnistria urmează să ceară statut de observator în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU). El a subliniat că enclava există de 27 de ani și în ea trăiesc mai mult de 500 de mii de locuitori de naționalități diferite, opinia cărora nu este prezentată pe platforma ONU. Krasnoselski a subliniat că există precedente pentru acordarea statutului special al regiunii, făcând trimitere la exemplul Palestinei, recunoscută în prezent de multe state din lume. Potrivit lui, după ce Curtea Constituțională a R. Moldova i-a calificat drept ocupanți pe pacificatorii ruși din stânga Nistrului, țara noastră a ieșit în afara liniei roșii în relațiile sale cu regiunea transnistreană și Federația Rusă. Totodată, Krasnoselski a anunțat că a trimis câteva solicitări Moscovei, solicitând să fie luate măsuri în legătură cu adresarea R. Moldova la ONU privind retragerea trupelor ruse din regiune.

La memorialul din orașul Rîbnița

Europarlamentarul polonez Jacek Saryusz-Wolski a prezentat un infografic care, potrivit lui, ar conţine cifra reală a trupelor ruse din zonele cu conflicte îngheţate ale fostului spaţiu sovietic. Din harta publicată pe Twitter, reiese că Rusia are staţionate în stânga Nistrului 1500 de trupe. În aşa-zisele „republici populare” din Doneţk şi Lugansk, Moscova are 8000 de trupe. În teritoriile separatiste din Georgia există 7000 de trupe, distribuite astfel: 4000 în Abhazia şi 3000 în Osetia de Sud. De departe, „stupul” militar al Rusiei, 28 000 de trupe, se află în Peninsula Crimeea, anexată în 2014.