Despre acest fenomen, dar și despre legislația care lasă loc pentru ilegalități în domeniul silvic am discutat cu ecologistul Alecu Reniță, directorul publicației „Natura”.
– Cum caracterizați starea actuală a mediului din R. Moldova?
– Toate problemele abordate acum un sfert de secol nu și-au pierdut din actualitate. Și o spun cu tristețe, fiindcă dacă ele erau soluționate și-ar fi pierdut actualitatea. Partea cea mai proastă este că multe din aceste probleme vor continua să fie actuale.
Avem o moștenire sovietică dezastruoasă. Uniunea Sovietică a lăsat aici prăpăd. Practic toate solurile au fost otrăvite. S-a luat totul de la solurile noastre, fără să ne intereseze ce-o să fie mâine, poimâine. De aceea solurile noastre au intrat în incapacitatea de a mai produce mult. Terenuri care au avut până la 5% humus, acum au sub jumătate din procentaj. Pe timpul sovietic s-au uscat bălțile, gârlele, heleșteiele, tot ceea ce se numesc zonele umede, peste 200 mii ha. Zonele umede sunt cele mai bune filtre biologice pe care comuniștii le-au distrus în timpul ocupației sovietice. Apoi s-a făcut o agricultură total străină de protecția solului.
Mai mult, după 20 de ani de chimizare din cele peste 3500 de pârâiașe și râulețe nu mai avem unul în conformitate cu standardele de mediu. În prezent 80% din populația rurală nu are acces la apă potabilă de calitate. Și este foarte important ca statul să ajute comunitățile rurale să aibă acces la apă de calitate.
Dar o problemă majoră este atitudinea oamenilor. Noi tragem clopotul de un sfert de secol despre necesitatea introducerii în sistemul de învățământ a educației ecologice. Elevul, cetățeanul de mâine, trebuie să aibă cunoștințele necesare, astfel el se comportă ca un barbar în mediul natural. În ansamblu, pentru binele tuturor trebuie să mergem pe politici preventive, nu să acționăm post factum.
– Cu zeci de ani în urmă aveam păduri de stejar, de fag, de conifere. Ce-a mai rămas din pădurile de odinioară?
– Pădure în adevăratul sens al cuvântului nu există, există trupuri de pădure. Noi avem peste 800. Atunci când a fost dezmembrată Moldova istorică, peste 30% din teritoriile Basarabiei erau acoperite cu păduri seculare. Și în secolul al XIX-lea stejarul moldovenesc secular mergea la flota țaristă. Aici s-a cosit totul, iar suprafața împădurită a scăzut sub 10%. Tot ce era mai valoros s-a tăiat. În 1990 la noi era sub 8.5% din suprafața împădurită, iar o suprafață împădurită este o pădure în perspectivă, dar ea devine pădure după 30-40 de ani.
Acum trebuie să mergem pe două direcții. Pe de o parte să refacem ecosistemele degradate, să le înnobilăm cu speciile autohtone și, în primul rând cu stejar, pe de altă parte să extindem Fondul Forestier Național. În contextul schimbărilor climatice e necesar să avem o strategie de protecție a acestui pământ, a acestei populații, iar pădurile joacă un rol cheie aici. Pentru că numai țările care vor avea suprafețe mari de păduri, nu mai puțin de un sfert din teritoriu, o să poată să-și asigure securitatea ecologică. Fiindcă azi ceea ce vedem noi în raionul Cahul, mă refer la deșertificare, în 10 ani o să fie în raionul Briceni. Trebuie să ne imaginăm că peisajul se va schimba dramatic, agricultura va intra într-o etapă dramatică, multe specii nu vor mai putea fi cultivate și acestea nu sunt scenarii SF.
Noi vorbim de foarte mult timp despre un comportament barbar față de fondul forestier național și de faptul că „Moldsilva” s-a transformat dintr-un apărător al pădurilor într-un negustor specializat pe vinderea pădurilor. Am în vedere un regulament al lui Tarlev prin care e prevăzută darea în arendă a pădurilor. Prin Constituția din 1994 e stabilit că pădurile sunt un bun public și aparțin statului, deci nu pot fi privatizate. Dar când s-a intrat în hora veselă a privatizărilor micii nemulțumiți s-au uitat și spre păduri. Și atunci ei au elaborat acest regulament anticonstituțional. Prin acesta se privatizează practic fondul forestier, o privatizare camuflată. Personal am scris încă anul trecut o scrisoare deschisă către conducerea republicii, prin care am rugat să abroge acest regulament. Astfel am localiza procesul început de nesătulii de ieri și de azi. Până în prezent s-au înstrăinat circa 11,7 mii de hectare în scopuri cinegetice și reactive. Asta constituie deja 4.4% din fondul forestier. Un simplu calcul ne arată că, în contextul în care un hectar de pădure dată în scopuri recreative are în medie 200 de metri steri de lemn, iar un metru ster de lemn costă circa 2500 de lei, numai lemnul de pe un hectar de pădure costă circa jumătate de milion de lei, făcând abstracție de celelalte bogății pe care le oferă pădurea. Dacă înmulțim la o mie de ha, noi obținem 500 de milioane de lei prejudiciu adus statului de către „Moldsilva” care întocmește contractele de arendă și care e obligată să supravegheze integritatea pădurilor arendate. Aceasta este adevărata economie tenebră. Și dacă noi avem astăzi date în scopuri recreative circa 2 mii ha, prejudiciul se ridică la peste 1 mlrd. de lei. Și atunci ne întrebăm, asta este politica statului în domeniul forestier?
Eu am propus conducerii ca toți cei care vor să participe la crearea unor zone de agrement și recreere, să se ducă în satele noastre pustii și îmbătrânite, și să ia o mahala, s-o transforme într-un centru de recreere, să aducă acolo apă, gaz, drum, internet, dar nu să distrugă pădurile. Personal le ofer harta a cel puțin 300 de localități pitorești din republică care oricând pot dobândi statut de localitate etnografică, turistică. Acolo să-și demonstreze patriotismul. Acest regulament trebuie abrogat, iar fiecare contract semnat până acum să fie verificat și făcut public. Tariful pentru un hectar de pădure ar trebui să reiasă din costul real al unui hectar și nu cum este astăzi de 4 mii de lei pe an.
– Considerați că legislația în domeniul silvic trebuie revăzută, reformată?
– Codul silvic elaborat în anii 90 era un cod bun, gândit în favoarea pădurilor. Din păcate, băieții șmecheri s-au băgat și mai ales în perioada comuniștilor s-a intervenit cu amendamente, iar tot ce a fost bun în el a fost revizuit. În 2006, ei au băgat ideea de dare în arendă a pădurilor în scopuri recreative, ca ulterior să emită și acest regulament anticonstituțional. Toate acestea trebuie să fie anulate.
– Se dau în Moldova amenzi când vine vorba de ecologie sau, și aici, legea există doar pe hârtie?
– Abordările instituțiilor de stat nu sunt eficiente. Cei care trebuie să facă asta nu vor, fiindcă o parte din costul contravenției se duce în buzunarul lor. Și mai este o abordare tipic sovietică, o formă de lașitate, că zic: „noi nu putem să-i amendăm pentru că lumea este săracă”. În realitate, el nu vrea să-și facă meseria. În ansamblu, psihologia este că lumea e săracă. Noi trebuie să ne debarasăm de asemenea abordare. Faptul că ești sărac nu înseamnă că trebuie să nu respecți niște reguli. Amenzile trebuie să fie ca-n Europa, iar astfel noi i-am descuraja pe cei care încearcă să-și bată joc de un bun public. Dacă nu au bani – există muncă în folosul comunității. Să planteze fâșii forestiere.
O altă problemă este justiția. Inspectorii de mediu fac multe dosare, au fost ani când s-au făcut și peste 14 mii de dosare pentru încălcarea legislației de mediu, dar când au ajuns în judecată, nici un sfert din ele nu au avut finalitate. Justiția trebuie să funcționeze, nu să descurajeze inspectoratul care aduce mii de dosare anual. Și până nu o să se însănătoșească justiția noi nu putem mișca lucrurile înainte.
– Să înțeleg că în ultimii ani a înflorit bine-merci o adevărată mafie a pădurilor, iar corupția este omniprezentă și în acest domeniu, care aparent n-ar avea legătură?
– Este clar că pădurile înseamnă profit, numai masa lemnoasă de pe un hectar de pădure costă peste jumătate de milion de lei. Deci, bogățiile se ridică la milioane. Și acolo unde sunt bani apar și băieții șmecheri. Se știe cât costă la negru parcele de pădure, și, evident, nu este 4 mii de lei cât este oficial arenda pe un hectar.
– Ce riscăm să se întâmple în următorii ani dacă autoritățile vor continua să aibă aceeași atitudine nepăsătoare față de mediu, față de fondul forestier și dacă nu vor fi făcute modificările legislative menționate mai sus?
– Deja 4.4% din suprafețe sunt arendate și poftele cresc în continuare. Dacă nu va fi abrogat acest regulament vom pierde fondul forestier. De aceea noi și strigăm să se trezească lumea. Se face o nedreptate la cele peste 3.5 milioane de moldoveni, nu doar pădurii. Cetățeanul trebuie să devină factorul-cheie în protecția mediului. El este cel asupra căruia se răsfrânge în final atitudinea barbară a omului față de natură. Peste 70% dintre cele mai frecvente maladii în Moldova sunt legate de degradarea mediului, de calitatea apei, de calitatea produselor consumate, și atunci noi trebuie să ne ridicăm și să ne apărăm.
– Care vor fi avantajele apropierii RM de UE pentru mediul înconjurător?
– Tot spațiul Uniunii Europene are niște rigori extraordinare în privința protecției mediului și a resurselor naturale. Și eu sunt convins că odată cu aderarea RM la UE lucrurile se vor schimba din rădăcină. Europa a oferit suficiente modele de dezvoltate care asigură un echilibru dintre interesele ecologice, economice și sociale. Moldova nu are alternative. Repet: sunt convins că directivele UE legate de apă, de păduri, de deșeuri toate o să devină parte integrată a politicilor țării, iar ecologia nu va mai fi ignorată. Soluții există, iar cei care-și bat joc de natură să știe că o să plătească amenzi usturătoare. Cetățenii nu au de ce să se teamă de UE, fiindcă numai UE ne poate ajuta să reînviem ecosistemele moldave, iar o natură reînviată și sănătoasă înseamnă o populație energică și sănătoasă.
– Vă mulțumesc!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
