Este cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, distins cu medaliile „Vulturul de Aur” şi „Crucea memoriei”. În 1988 a absolvit Şcoala de miliţie din Chişinău. Este căpitan în rezervă, jurist, tată a trei copii. La 6 iunie 1992, în una din luptele de pe platoul Coşniţa, a fost rănit. O mină a căzut chiar lângă el, împroşcându-l cu schije. Din 19 schije, două le mai poartă şi astăzi în corp. Recent, el a editat cartea „În căutarea Luminii”, în care scrie adevăruri dureroase despre soarta acestui neam şi despre războiul de pe Nistru. Cu această ocazie, i-am solicitat un mic interviu.
– Domnule Jurja, cum a apărut ideea acestei cărţi?
– Acum câţiva ani, am editat prima carte, intitulată „Ciuruit de zeci de schije în Dealul lui Traian”. Ideea mi-a fost sugerată de un bun român şi patriot – Isidor Doctoreanu. Acum am completat-o cu a doua carte – „Memorie şi recunoştinţă”, pe care le-am inclus în volumul „În căutarea Luminii”.
– De ce aţi intitulat-o astfel?
– Mi-am pus drept scop să înşir tot adevărul despre războiul de pe Nistru. Din păcate, după mai bine de 20 de ani de la acest conflict sângeros, provocat de ruşi, generaţia tânără nu cunoaşte aproape nimic despre el. Volumul a fost lansat nu demult în incinta Muzeului Naţional de Arheologie şi Etnografie. La manifestare au participat 50 de absolvenţi ai Academiei de Poliţie, ai căror părinţi au luptat pe front, camarazi de arme, istorici şi alţi oameni de bună-credinţă.
– Amintiţi-ne, vă rog, despre vreun episod de la război, inclus în carte.
– În 1992, sergentul de poliţie Valeriu Dumbravă asigura cu muniţii şi armament batalionul de pe poziţia Bender, începând cu 1 martie acelaşi an. Pe 3 aprilie 1992, când UAZ-ul său, încărcat cu muniţii, ţinea calea de la Hagimus înspre Varniţa, a fost atacat prin surprindere de o haită de gardişti, în număr de vreo 20, chiar în centrul satului Gâsca. Gardiştii-cazaci se aflau în ambuscadă după un gard de beton. Când maşina s-a apropiat în dreptul lor, ei au deschis foc din pistoalele-automate. UAZ-ul a fost incendiat pe loc. În maşină se mai aflau locotenentul-major Nicolae Ţurcanu şi plutonierii Valeriu Cordineanu şi Andrei Izbaş. Valeriu Dumbravă a ars de viu, iar ceilalţi trei au fost ciuruiţi de gloanţe, apoi carbonizaţi. Toţi patru au fost decoraţi post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”. Din păcate, mulţi dintre poliţişti şi combatanţi care au primit această distincţie nu-şi pot ridica indemnizaţiile de 500 de lei, urmând să le primească abia după ce vor ieşi la pensie, însă mulţi dintre ei se sting din cauza rănilor. Cu părere de rău, statul îşi bate joc de veteranii de război, iar mulţi dintre demnitari, când noi luptam pe front, furau ca-n codru. Adevărul despre războiul de pe Nistru, oricât ar fi de dureros, trebuie să-l cunoască o lume întreagă.
