Petru Frunze, primarul satului Puhoi, raionul Ialoveni

Consider că avem realizări pe plan extern, adică legătura dintre Republica Moldova și Europa. Dar eșecuri avem o mulțime. În primul rând este sărăcia, și al doilea este migrația.

Situația instabilă din țară ne afectează pe fiecare. Noi nu ne putem dezvolta și nici Republica Moldova nu reușește. Cu toate acestea, cea mai mare realizare pentru mine este familia.

Mihail Oprea, directorul Dispensarului Republican de Narcologie

În primul rând, un succes pe care l-a obținut țara este libertatea cuvântului. Fiecare om are dreptul să se expună pe orice problemă și cred că aceasta foarte mult înseamnă. În România, pe timpul lui Ceaușescu, oamenii nu trăiau rău, dar nu aveau simțul libertății, nu erau liberi în rațiune. Noi am fost în aceeași situație.

Țara trebuie să aibă legi foarte democratice ca ele să permită omului să aibă libertate. Noi înainte nu am avut aceste posibilități de a ne expune, de a ne manifesta, de a ne realiza, de a pretinde la unele performanțe. Tinerii astăzi au niște posibilități pe care nimeni niciodată nu le-a visat.

Eșecuri sunt ca întotdeauna, dar cel mai mare eșec este faptul că populația Republicii Moldova nu este pregătită pentru tot ce s-a făcut. Psihologic, ei nu sunt pregătiți. De aceea se vorbește că legea nu funcționează, dar aceasta se întâmplă pentru că populația nu este pregătită moral. Ea trebuie să conștientizeze acest fapt. Pentru orice faptă trebuie să răspundem.

Ceea ce ține de mine, tot așa socot. Ca și conducător am reușit să fac multe. În domeniul pe care îl reprezint pacienții se pot bucura de libertate.

Ei pot să determine necesitatea sănătății lor, necesitatea de a face un tratament sau de a se întoarce la normalitate. Înainte erau așa-zisele „LTP-uri” în care băgau oamenii acolo doi ani și îi țineau închiși. Eu am promovat închiderea așa-ziselor centre de dezalcoolizare care erau în structura Ministerului de Interne.

Nu văd oameni beți pe străzi ca înainte. Oamenii sunt motivați altfel, ei au simțul de libertate, sunt în căutare mereu de ceva nou. În societate sunt alte valori, alte principii și ele sunt pozitive. Oamenii se schimbă spre bine.

Roman Banari, 29 de ani, jurist

Printre realizări putem să numărăm Convenția ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități care a fost ratificată în 2010 de către Moldova.

Avem schimbări în ceea ce privește legislația. Avem legea 121 cu privire la asigurarea egalității. Ca realizări avem și pachetul de legi care a avut ca scop promovarea genului feminin în politică. Deja vedem cum rămâne cu implementarea.

Eșecuri pentru mine nu văd. Însă realizări văd în activitatea de promovare a drepturilor omului, în special a persoanelor cu dizabilități și cred eu, că mi-a reușit, nu suficient, dar ce nu am reușit, vom reuși în viitor.

Olimpia Ivanova, 73 de ani, pensionară

Noi pensionarii, cu pensia noastră… Mulțumim Domnului și de atât, sănătate, important să avem. Dar realizări așa… în spitale… până nu dai, nu te ascultă. Dar am citit în presă că medicii acum trebuie să primească acreditare. Ei trebuie să facă practică și să demonstreze că au cunoștințe și eu cred că e foarte bine.

Dacă nu o să faci față practicii, nu te ajută nicio diplomă. Metoda aceasta îmi place. Mai mult, acum tehnica e mai modernă, sunt aparate mai bune.

Mă mândresc de fecior, de nepoți și de noră. Slavă Domnului, mă mândresc de prietenii care mă înconjoară. Știți, dacă aș putea să mai merg, măcar până la piață, să mai aud vreo noutate.

Dar eșec, am unul, însă e un secret în suflet. M-am dezamăgit în psihologia unei persoane. Vă spun, ca să înțelegi psihologia omului, trebuie comunicare mai multă.

Liuba Marandici, economistă

Cea mai mare realizare este faptul că s-a deschis diapazonul de viziuni al populației. Suntem mai aproape de Europa, mai aproape de țările civilizate la care „chipurile” pretindem. Poporul s-a așteptat și vrea să trăiască o viață decentă, dar cu greu realizăm ceea ce vrem. Vrem un stat care să aibă grijă de popor.

Eu niciodată nu am fost restrânsă. Eu socot că persoanele care au avut capacități, au avut posibilitatea să se manifeste. Cariera pentru mine a fost un scop important. Dar orice greșeală personală ce am avut-o, a fost o lecție în viață. Dacă aș fi mai tânără, m-aș duce peste hotare, că viața e scurtă și una, dar nu avem timp să facem o repetiție generală și ar fi normal ca viața să se aranjeze la nivelul corespunzător. Îmi pare rău că tinerii nu vor să-și aleagă calea aceasta.

Alexei, 32 de ani, medic

Pentru fiecare e diferit. Fiecare e concentrat pe viața personală în condițiile de azi. Avem președinți, deputați, miniștri care își trăiesc viața lor, noi pe a noastră și nu ne intersectăm absolut. Așa că, e bine că avem țara noastră, avem unde trăi, ce mânca, unde lucra, de ce nu?!

25 de ani nu este un timp care poate face istorie, nu putem face niște concluzii. Pentru eșecuri sau realizări ale unui stat trebuie să treacă un oarecare timp ca să înțelegem anvergura lor.

Alex, 39 de ani, muncitor

Realizări – tendința către Europa, sperăm să ajungem la un punct bun. Eșecuri, le știm cu toții, că politica merge pe calea cea greșită. Guvernanții ar trebui să se gândească puțin și la oameni.

Cea mai „mare realizare” este că am terminat universitatea, dar până la urmă am ajuns cu nimic. A trebuit să plec peste hotarele țării. Dacă vrei să creezi o familie sau să întreții copii, ești obligat să pleci. Sunt de 10 ani în Italia și muncesc într-un restaurant.

Svetlana, 32 de ani, coristă

Avem foarte multe eșecuri decât realizări frumoase. Schimbarea deputaților, politicii, alegerilor dese a făcut o mare ruptură în societate. Nimic nu e stabil, mai ales problema banilor furați. Ca realizare, pot să spun că Chișinăul a devenit mai frumos. S-au făcut mai multe decât în alți ani. S-au reparat drumuri, canalizare, apeduct.

Nu am niciun eșec și am realizări foarte mari. M-am căsătorit, am născut un copil, mi-am cumpărat o casă, o mașină, în fiecare an câte ceva frumos. Nu vreau să plec din țara aceasta.

Nadejda, 31 de ani, asistentă socială

Îmi pare rău de ce se întâmplă acasă. Oamenii s-au înrăit la suflet. Criza economică s-a răsfrânt asupra părții spirituale a societății noastre, a credinței noastre. Conducerea noastră mi-aș dori să fie mai cu inimă. Plecarea mea peste hotare o văd ca un eșec. Am fost nevoită să-mi dau datoriile și să plec. Sunt studentă cu 2 diplome de universitate, dar sunt nevoită să lucrez nu ceea ce ar trebui să lucreze o persoană cu studii superioare.

Eu sunt din Transnistria și am învățat în școala românească. Asta a fost o luptă. Aceștia de la Chișinău nu înțeleg ce înseamnă să înveți acolo în Transnistria în limba română.