Teoria lui Stephen Hawking despre găurile negre a fost confirmată și de un alt om de știință
Hawking — a cărui viață în slujba fizicii și lupta cu boala degenerativă care-l ține în scaun cu rotile au devenit subiect de film ("The Theory of Everzthing" — 2014) — a ajuns încă din 1974 la concluzia că găurile negre își pierd de-a lungul timpului energia, emițând un tip de radiație care-i poartă numele celebrului astrofizician britanic, și sfârșesc prin a dispărea complet în intervale foarte mari de timp.
Această concluzie contrazicea teoriile existente în acea vreme despre găurile negre, conform cărora acești monștri galactici erau considerați eterni, înghițind materia din jur și devenind din ce în ce mai masivi cu fiecare atom pe care-l atrag. Dacă împingem până la limită aceste raționamente despre găurile negre, putem ajunge în situația în care o astfel de structură se poate autoexclude din Univers.
‘Acest lucru ridică o problemă serioasă cu privire la modul în care înțelegem știința. Dacă determinismul (științific), adică acea calitate a Universului de a fi predictibil, nu se aplică în cazul găurilor negre, atunci este posibil să nu se aplice nici în alte situații. Și mai mult decât atât, dacă nu există niciun fel de determinism, nu putem fi siguri nici măcar de istoria noastră. Cărțile de istorie și propriile noastre amintiri pot fi niște simple iluzii", a spus celebrul fizician cu ocazia unor prelegeri susținute recent la Universitatea Harvard.
Principala problemă de care s-a lovit teoria despre găurile negre a lui Hawking este că radiația care îi poartă numele este extraordinar de greu de detectat de la distanțe astronomice, de ordinul miilor de ani lumină.
Însă Jeff Steinhauer, profesor de fizică la Universitatea Technion din Israel, susține că a confirmat teoria lui Hawking prin intermediul unei "găuri negre sonice" obținute în laborator. Într-o lucrare științifică publicată de site-ul specializat în fizică arXiv.org, el a descris cum a răcit heliu până aproape de zero absolut, l-a introdus într-o centrifugă și l-a învârtit suficient de repede pentru a obține o "barieră" imposibil de penetrat de către undele sonore, un fel de orizont al evenimentului în cazul găurilor negre, barieră care odată trecută, nimic, nici chiar lumina, nu mai poate evada din gaura neagră.
Jeff Steinhauer a precizat că a descoperit indicii că mici particule de energie din componența undelor sonore ieșeau totuși din această gaură neagră experimentală, exact cum a preconizat Hawking că ar trebui să se întâmple.
Sursa: Agerpres