Și-a schimbat doar coaja, miezul a rămas același.
Era postsovietică a născut un fenomen nou: cetățeanul năpârlit. Și-a schimbat părul, dar nu și năravul, rezultat al acțiunii unor factori endocrini și endocretini. Are coaja verde (peledemistă), galbenă (pelistă), albastră (pedistă), dar miezul e roșu. Totalitarist. Tribal. Acesta e cetățeanul Republicii Tribale Moldova.
Și nu e vorba numai despre aceea că azi e cu Voronin, mâine cu Filat, poimâine iarăși cu Voronin sau cu celălalt vecin de palier și eșichier. Mă rog, stihia schimbărilor, ca în Balada chiriașului grăbit: în scurtul popas al vieții vreau multe schimbări de decor. Repet, influența factorilor endocrini și endocretini, tulburări ale glandelor hormonale și financiare! Se tulbură glanda – rămâi sănătoasă, cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Repet, nu numai despre asta e vorba.
E vorba despre… nevoia atavică de a te încadra, de a fi al cuiva. Lumea de când e ea te încadrează, mai ales pe jurnaliști, un fenomen despre care vorbea în anii `30 marele interbelic, ziaristul și filozoful Nae Ionescu: „Lumea e învățată să te încadreze: al cui ești – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu ești al nimănui, decât al lui Dumnezeu și al conștiinței tale, asta nu poate înțelege nimeni”.
Scandalul politic legat de vânătoarea din Pădurea Domnească a pus în lumină încă o dată această veche slăbiciune a lumii de a te încadra, operațiune care se realizează simplu – prin elaborarea de liste. Aceasta confirmă bănuielile noastre că mentalitatea societății moldovene e încă cea a comisarilor roșii. Regimul nostru are doar vitrine democratice, mecanismul lui de funcționare e cel vechi, de fabricație sovietică. Sistemul leninist nu a murit, el deține monopolul asupra mijloacelor de forță (poliția, armata, securitatea, procuratura, partajate tribal, conform algoritmului) și monopolul asupra mijloacelor de convingere (presa).
Cetățeanul a rămas un șurubaș al Sistemului, el susține activ regimul. El te încadrează, face liste. Acest cetățean nu acceptă neînregimentarea într-o ideologie, partid, gașcă. Idealul lui de libertate e armata, gloata, turma. Cel mai liber mers e mersul în coloană, în frunte cu un politruc. Starea de beatitudine i-o creează cadența. Ca la poetul Revoluției, Vlad Maiakovski. Vă amintiți cum întreba el, înflăcărat și enervat: „Cine acolo pășește cu dreptul!? Stângul! Stângul! Stângul!”.
Toți într-un pas înainte, spre libertate pășim – așa am cântat cândva, așa cântăm și acum!
Cea mai gravă abatere de la normă e nesincronizarea pașilor cu pașii coloanei. Ieșitul din coloană e o crimă. Pentru asta erai împușcat. Ca la Soljenițîn: un pas în dreapta, un pas în stânga – foc! Acum, nu te împușcă, te trec într-o listă. Cetățeanul năpârlit vrea să-i vadă pe toți ca fiind ai cuiva. El nu crede că cineva poate fi al lui, ci numai al cuiva – al lui Filat, al lui Ghimpu, al lui Plahotniuc, al lui Arhimede sau Decebal. Toți fac parte dintr-o coloană, iar mersul înainte trebuie să fie organizat. Unitatea turmei este scopul suprem. Ai ieșit din turmă – ești oaie neagră și vei fi vânată. Nu stai cumincior în turmă – ești trecut într-o listă.
Listele cu jurnaliști și bloggeri care, chipurile, aparțin cuiva sunt în esență niște denunțuri. Cei care azi, în epoca lui Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, fac aceste liste pe Net.MD, ieri, în epoca lui Vlad Maiakovski, făceau denunțuri la KGB.RU.
Viața însă e frumoasă, iar noi mergem înainte! Mergem în coloană. Cine, bă, acolo iese din coloană?
Cine, bă, acolo pășește cu dreptul?
Stângul!
Stângul!
Stângul!
TIMPUL SATIRIC
