TIPĂRITURI VECHI /// Prezentarea Evagheliei învățătoare (Govora, 1642) – una dintre primele tipărituri muntenești în limba română

În această perioadă sunt tipărite, sub auspiciile ortodoxiei, primele pravile (coduri juridice) și primele cazanii (sau culegeri de predici) în limba română, precum și primele cărți de cult cu indicațiile tipiconale (indicațiile de „regie” adresate preoților) transpuse, de asemenea, din slavonă în românește. Seria tipăriturilor muntenești în limba română se deschide la Mănăstirea Govora, unde va apărea, în 1640, așa numita Pravilă de la Govora. De sub teascurile aceleiași tipografii va ieși și următoarea carte, Evanghelia învățătoare sau cazania, în 1642.

Aceasta este prima cazanie românească publicată în cadrul Bisericii ortodoxe, precedând cu un an apariția Cazaniei mitropolitului Varlaam al Moldovei. Putem vorbi acum de începutul procesului de naționalizare a serviciului divin. Acest început se face în contextul în care tot mai puțini preoți români înțelegeau limba slavonă, în care erau totuși obligați să slujească în conformitate cu tradiția limbilor de cult considerate sacre. Pe de altă parte, se urmărea ca prin introducerea parțială a limbii române în cărțile de slujbă ortodoxe să se contracareze influența cărților de propagandă calvină traduse și tipărite în limba română în Transilvania. De aceea, logofătul Udriște Năsturel – cumnatul domnitorului, prefațatorul cărții și cel care a revizuit textul traducerii – scrie în predoslovia Cazaniei de la Govora: „Încă văzui în neamul nostru mulți unii ca aceia, oameni de amândoaoă ceatele, proști și sufletești, carii pentru neștiința se depărtară cu învățături striine și cu proastă și scurtă mintea lor răzlușindu-se (n.n. „rătăcindu-se”) den credința adevărată protivnică besearecii lui Dumnezeu, cu ereticii împreunându-se”[1].

Traducătorul Evangheliei învățătoare,din 1642, este ieromonahul Silvestru, egumenul Mănăstirii Govora, același care a tradus și o parte din Noului Testament (Bălgrad/Alba Iulia, 1648).Dacă ne luăm după anul în care a fost scrisă predoslovia, 1638-1639, rezultă că imprimarea cărții a durat mai bine de trei ani (anul apariței, 1642, fiind indicat pe foaia de titlu). Titlul complet al lucrării este Evanghelie învățătoare sau cazanie preste duminecile anului și la praznice gospodski (n.n. sl, „domnești”) și la alți sfinți mari. Predicile sunt traduse după Evanghelia învățătoare (Rohmaniv, 1619) a ucraineanului Kiril Trankvillion Stavrovețki.

Cuprinsul volumului indicat pe foaia de titlu (reproducând-o pe cea a originalului ucrainean) nu corespunde totuși cu conținutul efectiv al Cazaniei românești.Aceasta din urmă cuprinde doar predicile duminicale începând cuprima Duminică a Triodului (a vameșului și a fariseului) și ajungînd doar pâna la Duminica Tuturor Sfinților, și aceasta în nu mai puțin de 616 pagini. Pentru a acoperi tot conținutul anunțat ar mai fi fost nevoie de încă patru volume de dimensiuni similare celui tipărit[2]. Predicile au următoarea structură: un exordium (o introducere), pericopa evanghelică (citatul din Evanghelie care se citește la sfârșitul slujbei) a duminicii respective și interpretarea pericopei împărțită, de cele mai multe ori, în două părți distincte. Textele, foarte lungi, sunt presărate cu numeroase accente de polemică anticalvină.

Cuprinsul Cazaniei de la Govora va fi reluat și retipărit, doi ani mai târziu, în 1644, la Mănăstirea Dealu, unde se transportase între timp materialul tipografic de la Govora. În această a doua ediție a Evangheliei învățătoare, conținutul anunțat pe foaia de titlu este, de această dată, respectat prin imprimarea în continuarea textelor din volumul de la Govora a părții corespunzătoare din Cazania lui Varlaam (Iași, 1643), cu predici mai scurte, mai simple și mai clare.

Sursa: http://www.tipariturivechi.ro