Toamna plouă. Ciclonul Barbara care nu a mai venit a lăsat în urmă doar școlile închise și un cod roșu de isterie – folosirea fricii ca instrument de guvernare și de manipulare

Când șeful ISU îți spune să te pregătești cu apă și alimente, când televiziunile titrează că vine „o furtună istorică”, când ministrul Educației închide școlile, atunci te baricadezi în casă și te rogi să treacă mai repede ciclonul Barbara. La acest cod roșu, Bucureștiul a fost, din nou, capitala isteriei, care a transformat o zi de miercuri banală, într-o zi de sărbătoare. Bulevarde fără mașini. Și fără inundații „istorice”.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2F497a5221-2df3-44bf-bb46-b65b715b75bd.jpg)
Isteria a început de la primii stropi de ploaie. Cu ochii pe hărțile înnegrite de nori de ploaie, meteorologii au transmis autorităților avertismente îngrijorătoare. De aici până la a induce panica în București și zonele limitrofe, a mai durat doar câteva ore. RO-ALERT-ul a încins telefoanele, jandarmii s-au plimbat cu „panică-mobilul” prin Capitală, iar televiziunile au înroșit burtierele.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fb2e8333e-72a6-4c88-b9d3-7570581bd51f.jpg)
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fanm-ciclon.jpg)
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fcod_rosu_3.jpg)
Așa-numitul „Ciclon Barbara”, anunțat cu surle și trâmbițe de presa controlată de mafia de stat, s-a dovedit a fi nimic mai mult decât o serie de ploi de toamnă, deloc ieșite din comun pentru această perioadă a anului. Și totuși, titlurile alarmiste, avertizările difuzate obsesiv și cadrele selectate cu grijă pentru a sugera „apocalipsa climatică” au transformat o banală succesiune de precipitații într-un spectacol de panică națională.
Acest scenariu nu este deloc întâmplător. În spatele campaniei de știri sumbre stă o strategie veche de secole: folosirea fricii ca instrument de guvernare și de manipulare. Marele filozof englez Thomas Hobbes (1588–1679), în lucrarea sa fundamentală Leviathan (1651), explica modul în care teroarea poate fi folosită pentru a ține în frâu spiritul liber al omului. Hobbes nu glorifica explicit violența sau frica, dar o considera necesară pentru menținerea ordinii și a păcii civile. Cu alte cuvinte, dacă oamenii sunt permanent speriați, vor accepta mai ușor autoritatea și vor renunța la libertăți.
Exact acest mecanism îl vedem aplicat astăzi prin propaganda mediatică. Ciclonul Barbara a fost prezentat ca o amenințare directă, ca un „pericol mortal”, deși realitatea din teren a contrazis constant exagerările. Străzi ude, câteva inundații locale, câteva rafale de vânt – nimic ce România nu a mai trăit de nenumărate ori în ultimele decenii. Și totuși, știrile au fost presărate cu expresii precum „cod roșu”, „urmează haosul” sau „vine urgia”, într-o încercare clară de a menține publicul captiv și înspăimântat.
De ce e nevoie de asemenea exagerări? Răspunsul este simplu: frica paralizează gândirea critică și slăbește spiritul de revoltă. O populație convinsă că trăiește mereu în pragul catastrofei – fie ea sanitară, economică, militară sau meteorologică – este o populație mult mai ușor de controlat. În plus, fiecare episod de panică justifică bugete suplimentare, intervenții „speciale”, alocări de fonduri și consolidarea structurilor de forță.
„Ciclonul Barbara” nu este așadar o simplă știre exagerată, ci face parte dintr-o strategie mai amplă. Este încă o dovadă că presa mainstream, controlată de interesele politice și economice ale mafiei de stat, nu mai are rolul de a informa corect, ci pe acela de a manipula și disciplina cetățenii. Un public speriat este un public obedient, gata să accepte orice măsură, oricât de abuzivă.
Această formă de teroare mediatică ne arată cât de actual este încă Hobbes. În locul unui stat care să protejeze libertatea și drepturile fundamentale, vedem tot mai des un „Leviathan” modern care își consolidează puterea prin cultivarea fricii. „Barbara” nu a fost un ciclon, ci un fake zgomotos, o furtună mediatică artificială, cu rolul clar de a menține oamenii în stare de alertă și de dependență față de autoritate.
Ceea ce rămâne în urmă este o întrebare tulburătoare: cât timp vom mai accepta să fim guvernați prin frică? Și cât de ușor poate fi inventat următorul „ciclon”, următoarea „urgență” sau următoarea „criză”, doar pentru ca sistemul să își prelungească dominația?
Până atunci, „Barbara” intră în manualul de manipulare al propagandei de stat: o ploaie obișnuită, reambalată în stil apocaliptic, pentru a testa cât de repede și cât de profund poate fi inoculată panica în conștiința colectivă.