Trist, dar adevărat! Ochiul Roș, satul-fantomă unde sunt case, dar nu sunt oameni

Sunt peste 100 de case, dar în majoritatea lor nu trăiește nimeni, pentru că oamenii au plecat în lumea mare să-și caute o viață mai bună. Ca să uite de sărăcie, cei care au rămas în sat au intrat în patima beției și li se împleticesc picioarele chiar ziua în amiaza mare. Vorbesc despre starea de spirit pe care am găsit-o în satul Ochiul Roș din raionul Anenii Noi. O localitate în care au rămas doar bătrâni, iar tinerii care pleacă la studii nu se mai întorc acasă. Și în timp ce distanța directă până în centrul raional este de 17 km, iar până în capitală este de 37 km, acest sat este practic pustiu.

Conform recensământului din anul 2004, în satul Ochiul Roș populația era de 292 de locuitori. Acum cu greu întâlnești pe cineva pe drum. Majoritatea caselor sunt vechi și au lacăt la ușă sau lanț la poartă. Doi copii pe care i-am întâlnit prin sat mi-au mărturisit că nici nu au cu cine ieși la joacă, pentru că în sat nu prea sunt copii. Aceștia își aduc aminte cu tristețe de școala din localitate, care anul trecut a fost închisă și spun că în timpul anului de studii sunt nevoiți să se trezească dis-de-dimineață ca să meargă la școală în satul vecin.

La intrarea în localitate se află o cruce recent amenajată

Am ajuns în Ochiul Roș într-o amiază fierbinte. În timp ce unii se ascundeau de soare în casă, alții s-au adunat într-un colț de sat ca să-și înece amarul în alcool. Liniștea suspectă din Ochiul Roș era uneori întreruptă de certurile acestora pe care se pare că i-a ajuns tăria la cap. Ca să vorbim cu cineva despre viața din localitate, am bătut pe la porțile oamenilor și am făcut câinii să latre, însă fără mare succes. Într-un final, am intrat la primărie. Exteriorul blocului nu se deosebea cu nimic de clădirile de acest fel din alte sate, înăuntru, însă, totul a fost recent renovat, ceea ce era exact opusul satului.

Clădirea primăriei din satul Ochiul Roș

Oamenii cresc vite și câștigă bani din vânzarea laptelui

După o discuție de peste o jumătate de oră cu primarul comunei Ochiul Roș, Ion Stițenco, am înțeles că în localitate unii oameni lucrează la primărie, iar alții s-au angajat în satele din apropiere. Cei mai mulți însă sunt plecați la muncă în Rusia, revin periodic acasă, dar nu se rețin mult. Primarul s-a arătat convins că cei care doresc cu adevărat să muncească au totuși unde se angaja. Totodată, Stițenco a ținut să menționeze că în sat este un punct unde se colectează laptele de vacă care ulterior este transportat la Chișinău. „Aproape toți oamenii au pe lângă casă câte o vacă. Dimineața și seara, ei duc laptele le punctul de colectare și pentru aceasta primesc bani. Afacerea îi aparține unei familii din localitate, care și-a montat în casă un frigider special pentru a colecta laptele în cantități mari”, povestește primarul.

Ion Stițenco, primarul comunei Ochiul Roș

Pentru un ban în plus, și Nicolae ține o vacă pe lângă casă. Recent, familia bărbatului s-a completat cu încă un membru și ca să nu lase soția singură cu toate treburile pe cap, a decis să rămână acasă și s-o ajute. „Am lucrat în construcții la Chișinău mai multe luni ca să câștig un ban grămadă. Dar și acolo sunt probleme, găsim de lucru prin intermediari și primim foarte puțin la sfârșitul lunii. Mai avem de plătit chiria pentru apartament sau mâncarea și, în general, rămânem cu nimic. După ce a născut soția, am rămas acasă și avem noroc că vindem laptele de la vacă și mai câștigăm bani. Un litru de lapte costă patru lei, este ieftin, dar este mai bine decât să mergi în raion și să pierzi toată ziua”, subliniază proaspătul tătic.

Nicolae are un copil mic și se plânge că nu are unde lucara în sat

Sat moldovenesc, populat de ucraineni care vorbesc în rusă

În Ochiul Roș, mai mult de jumătate dintre oameni sunt ucraineni, dar se vorbește în general limba rusă, chiar dacă sunt și mulți moldoveni. Am întâlnit persoane care urmăresc pas cu pas tot ce se întâmplă în Ucraina. Aceștia sunt de părere că toate neînțelegerile dintre ruși și ucraineni sunt provocate de americani. Oamenii din sat se arată convinși că Rusia vrea doar să ajute Ucraina și nicidecum nu-și dorește să declanșeze un război.

Angajații de la primăria din localitate spun că chiar dacă în sat sunt reprezentanți ai diferitelor etnii, aceștia s-au învățat să viețuiască împreună. Mai mult, primarul satului povestește că, acum un an, în comună a venit o familie de refugiați din Afganistan. Aceștia au primit deja locuință și, între timp, în familia lor s-a mai născut un membru. Ion Stițenco spune că aceștia se simt bine în Moldova.

„Dacă nu m-ar ajuta copiii, nu știu ce m-aș face”

Primarul Ion Stițenco recunoaște că în satul pe care îl conduce au rămas în mare parte persoane în etate. „Tinerii care au învățat la universitate își cumpără sau își construiesc case în apropiere de Chișinău sau în Anenii Noi. Nimeni nu se mai întoarce aici, motiv pentru care rămân tot mai puțini oameni în comună”, declară dezamăgit primarul.

Nicolae Pavliuc, șomer din satul Ochiul Roș

Nici copiii lui Nicolae Pavliuc nu au dorit să revină în Ochiul Roș. Bărbatul pe care l-am găsit într-o casă bătrânească, în care se pare că acum câțiva ani a fost și un incendiu, ne-a povestit că trăiește de mai mult timp singur, pentru că i-a decedat soția, iar copiii s-au împrăștiat prin lume. „Ei mai vin la mine din când în când, mă mai ajută. Sunt bolnav, am probleme cu ficatul și nu pot lucra. Dacă copiii nu mi-ar da bani, nici nu știu ce m-aș face. E grea viața aici. N-aș spune că toată lumea bea, dar ca și în toate satele mai stăm și noi la câte un păhărel de vin, mai schimbăm câte o vorbă și viața merge înainte”, mărturisește zâmbind Pavliuc. Chiar dacă tot satul este asigurat cu apă potabilă, Nicolae nu are apă. El spune că atunci când s-au tras țevile, familia sa nu avea bani și prin urmare în toți acești ani merge cu gălețile la fântână.

Are livadă proprie și nu dorește să plece din țară

În câmp, la câțiva kilometri de Ochiul Roș, l-am găsit pe agricultorul Grigorie Scoarță care, împreună cu membrii familiei, dar și cu câțiva săteni, culegea piersici din propria livadă. Alături de alți parteneri de afaceri, bărbatul deține 17 hectare de pământ, unde cresc diverși pomi fructiferi. Livada de piersici se întinde pe 2 ha, iar în acest an agricultorul spune că este puțină roadă, din cauza înghețurilor de primăvară. „Livada a fost sădită acum cinci ani și deja a rodit. Producția o vindem în localitate, deoarece avem doar câteva sute de kilograme. Încercăm să facem ce putem, căci nu sunt locuri de muncă și dacă nu ne batem noi capul cum să câștigăm un ban, nu-și va bate capul nimeni. Chiar dacă aici viața este grea, nu m-am gândit niciodată să plec peste hotare. Aici, de bine, de rău avem casa noastră, avem ce pune pe masă și ne descurcăm, iar acolo nu știi ce te așteaptă”, mărturisește Scoarță. Cât despre cei tineri, agricultorul spune că are un băiat care și-a făcut studiile la Drept la o universitate din Chișinău, însă nu are unde munci. Bărbatul mai spune că fiul său nu vrea să revină în sat și, cel mai probabil, va merge să muncească peste hotare.

Grigorie Scoarță, agricultor

Potrivit datelor oferite de reprezentanții primăriei satului Ochiul Roș, 52 la sută din locuitorii comunei sunt ucraineni, 32 de procente sunt moldoveni, 12 la sută sunt bulgari și un procent îl constituie alte etnii.