Carte

Umberto Eco: „Nu eşti responsabil pentru înţelegerea perversă a cărţilor tale”

Scriitorul, care în ianuarie 2012 împlineşte vârsta de 80 de ani, spune că „o carte ar trebui să fie judecată la zece ani după ce a fost citită şi recitită”. „Am fost definit mereu ca erudit şi extrem de filozofic, prea dificil”, adaugă exegetul. Cu o carieră de 30 de ani în lumea academică şi colaborări la emisiuni culturale, Umberto Eco a început să scrie ficţiune „dintr-un accident”. O prietenă i-a propus să scrie o carte poliţistă de mici dimensiuni, pentru o serie pe care o pregătea. El i-a răspuns că poate să scrie o carte de 500 de pagini şi să plaseze acţiunea în Evul Mediu. Aşa s-a născut „Numele trandafirului”… „Uneori, spun că urăsc „Numele tandafirului” – pentru că, nu exclud, cărţile pe care le-am scris apoi erau mai bune. Dar asta li se întâmplă multor scriitori. Gabriel Garcia Marquez poate să scrie încă 50 de cărţi, dar va fi întotdeauna asociat cu „Un veac de singurătate”. De câte ori public un nou roman, cresc vânzările la „Numele trandafirului”. Care, apropo, costă mai puţin, pentru că are copertă de hârtie. Care e reacţia? „O nouă carte a lui Eco”, explică el.

Potrivit www.evz.ro, noua carte a lui Umberto Eco, „Cimitirul din Praga”, a fost acuzată deja de antisemitism, însă semioticianul susţine că numai cititorii slabi pot înţelege asta! „Nu eşti responsabil pentru înţelegerea perversă a cărţilor tale. Preoţii catolici spun să nu le dai fetelor tinere „Madame Bovary”, pentru că s-ar putea să le atragă ideea de adulter”, explică el. „Am scris o carte într-un limbaj simplu, „Misterioasa flacără a reginei Loana”, care este una dintre cele mai puţin vândute cărţi. Probabil că scriu mai mult pentru masochişti. Doar unii editori şi jurnalişti cred că oamenii vor lucruri simple. Oamenii sunt sătui de lucruri simple! Ei au nevoie de provocări”, mai spune Eco în interviul pentru „The Guardian”.

Revenind la viaţa sa, Umberto Eco menţionează că, „de regulă, scriitorii au o viaţă mai lungă decât academicienii – asta dacă nu eşti Immanuel Kant sau John Locke. Gânditorii iluştri de acum 50 de ani au fost uitaţi”. Numeşte cărţile „coridoarele minţii”, el însuşi având acasă două biblioteci cu peste 50.000 de titluri, din care 1200 sunt cărţi rare. Nu este împotriva dispozitivelor electronice: în călătorii, îşi ia cu el un iPad în care şi-a descărcat 30 de cărţi: „Dispozitivele de citit sunt potrivite pentru călătoriile lungi, dar cititorii devotaţi vor tânji întotdeauna după cartea lor”.

S. B.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.