Un fulg de zăpadă căzut în noaptea de 27 ianuarie 1887 rămâne unic pentru dimensiunea sa incredibilă

Cristalele de zăpadă cresc într-un model hexagonal, iar dimensiunea lor depinde de condițiile de mediu. Dar există o limită pentru cât de mari pot deveni? Potrivit Guinness World Records, în noaptea de 27 ianuarie 1887, o furtună puternică de iarnă a adus fulgi de zăpadă neobișnuit de mari pe valea râului Clark Fork, în apropiere de Missoula, Montana, SUA, scrie IFL Science.

Aceștia au fost descriși ca fiind la fel de mari ca niște ulcioare de lapte, măsurând până la 38 de centimetri lățime și 20 de centimetri grosime.

De menționat e însă faptul că, atunci când vorbim despre fulgi de zăpadă, aceștia pot fi de fapt aglomerări de mai multe cristale de zăpadă presate împreună.

Cristalele de zăpadă se formează atunci când vaporii de apă se transformă direct în gheață, fără a deveni lichid. Pe de altă parte, orice bucată de gheață care cade din cer este considerată un fulg de zăpadă. Dr. Kenneth Libbrecht, profesor de fizică la Caltech, și-a dedicat peste 20 de ani studierii cristalelor de zăpadă. Cercetările sale urmăresc să înțeleagă formarea diferitelor forme de cristale de zăpadă. În timpul numeroșilor săi ani de studiu, dr. Libbrecht a obținut recordul pentru descoperirea celui mai mare cristal de zăpadă individual din natură. Acest cristal măsura 10 milimetri de la un vârf la altul, deloc puțin având în vedere că un cristal de zăpadă obișnuit are un diametru de numai 2 până la 4 milimetri.