Pe Dodon nu voturile l-au făcut președinte. Pe Dodon l-a făcut președinte Plahotniuc, care își protejează pozițiile. Pe Dodon l-a făcut președinte Andrei Năstase care, în loc să ia gâtul balaurului (Plahotniuc) a inventat ținte noi: alegerea directă a președintelui și alegeri anticipate (mai lipsește discuția aceea despre 71 de parlamentari, care să permită mai grabnic federalizarea R. Moldova și tabloul e complet). Pe Dodon l-au făcut președinte Germania și Rusia, ale căror interese converg în acest moment la nivel mondial.
Pe Dodon, după cum am mai scris și alte dăți, îl face mare președintele Iohannis, aliniat perfect intereselor germane-rusești. Ptiu, și cum s-au mai ferit românii de dracu ca să dea de tac-su… O să vedeți în continuare poziții ciudate ale lui Iohannis față de Dodonistan.
Pe Dodon îl face mare Natașa Morari, nemulțumită că unioniștii sunt aceia care protestează împotriva lui Dodon. Ar vrea ca ea să fie în fața mitingurilor. Iar unioniștii să fie „carne de tun”, după cum s-a exprimat Dodon, gata de tocat exact ca în aprilie 2009. Până la urmă, tot noi suntem vinovați, pentru că prin noi au ajuns la putere unii ca Filat. Noi am tăcut complice pretinzând că niște instigatori inventați, și nu unioniștii, l-au dat jos pe Voronin. Noi am tăcut complici crezând ca proștii că se merge către un curs european. În loc să ținem coloana dreaptă și să spunem că Unirea este singura soluție, ne-am cocoșat și am acceptat minciuna integrării europene.
Am construit statui din oameni care încă nu muriseră și acele statui au căzut peste noi. Acuma, după războiul statuilor, pregătim războiul tablourilor. Ne place să fim oi, când tot ce avem de făcut e să fim lupi și să atacăm în haită pe toți cei care nu recunosc că singura soluție la statul lui Dodon și la separatism este unionismul.
Suntem, pentru a nu știu câta oară singuri în fața furtunii. Nu ne avem decât pe noi, și chiar și noi suntem oleacă juliți și dezbrăcați. Nu putem boci pentru că ne-au secat lacrimile. Anii de deportări din Uniunea Sovietică, anii în care îi pierdeam pe Ion și Doina Aldea Teodorovici, anii persecuției lui Voronin ne-au secat mioritismul nostru de lacrimi. A rămas doar ura. Ura și singurătatea. Suntem lupi singuratici.
Ca întotdeauna o să ne răsară în ultimul moment, în ultima clipă o șansă nesperată. Dacă mai avem în noi vigoare, o vom lua.
Anul e 2016 și iar începe clopotul să bată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
